Devoțional zilnic

Împărăteasa Estera și mama mea

Zice despre Domnul: „El este locul meu de scăpare şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!” – Psalmii 91:2

La fel ca împărăteasa Estera, mama mea a fost o femeie plină de curaj şi cu multă încredere în Dumnezeu. După ani lungi de abuz fizic şi verbal din partea tatălui meu, care venea beat acasă, a hotărât că sosise vremea să pună capăt terorii din viaţa ei. Trebuia să se gândească la o modalitate prin care să le poarte de grijă celor trei fiice ale ei, care la acea vreme aveau zece, şapte şi cinci ani. Fusese casnică şi nu era pricepută în meseriile din afara casei. Dar Domnul i-a oferit un loc de muncă într-o fabrică şi să facă curăţenie intr-un cabinet medical. Tot Domnul i-a oferit un apartament unde să fie în siguranţă; acolo locuiau şi mătuşa, şi bunica mea.

De la mama am învăţat multe lucruri practice: gătit, copt, curăţenie şi croitorie. După ore şi seara, ne dădea adesea sarcini de îndeplinit. O femeie plină de dragoste, şi-a sacrificat propriile nevoi şi dorinţe, trimiţându-ne la şcoala bisericii, la liceu şi apoi la colegiu. Noi, fetele, lucram în timpul verii şi în timpul şcolii pentru a putea contribui financiar cât de mult posibil. Mulţi ani, mama a purtat aceleaşi haine şi acelaşi palton, singurul pe care îl avea. Dar niciodată nu s-a plâns.

O femeie a rugăciunii, mama ne strângea la altarul de dimineaţă şi de seară pentru a studia Biblia şi a memora versete. La biserică, adesea ajuta la Şcoala de Sabat pentru copii. În Sabat după-masă nu dormea, deoarece, împreună cu mătuşa şi cu verişoara mea, jucau jocuri biblice. Mesele noastre poate că au fost sărăcăcioase în majoritatea zilelor, dar prânzul din Sabat întotdeauna era special.

Eu şi surorile mele am ajuns să avem succes în domeniul nostru de activitate. Cea mai mică dintre noi este membră a unui grup de studiu pentru copii şi uneori lucrează şi cu copii cu dizabilităţi. Sora mea mijlocie lucrează ca asistentă medicală. Eu am lucrat pentru sistemul educaţional al bisericii noastre ca profesoară şi directoare de şcoală timp de treizeci şi cinci de ani. Atât cât am putut, eu şi soţul am încercat să urmăm exemplul mamei mele de creştere a copiilor. La rândul lor, şi ei au atins succesul în profesiile lor şi sunt membri activi în biserică.

Toate acestea s-au petrecut datorită curajului unei mame tinere, în urmă cu mulţi ani. Deşi avea trei copii, ea a avut curajul să se încreadă în Dumnezeu şi să păşească prin credinţă, părăsind acel mediu abuziv pentru a-şi putea creşte fetele în temere şi dragoste de Dumnezeu. Aştept cu nerăbdare venirea lui Isus, când ne vom întâlni din nou cu mama şi vom petrece veşnicia împreună.

Patricia Mulraney Kovalski