Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc şi ele vin după Mine. – Ioan 10:27
Când citim despre Estera, probabil că o trecem cu vederea pe împărăteasa Vasti. Dar, dacă nu ar fi existat o împărăteasă Vasti, probabil că nici împărăteasa Estera nu ar fi existat. Datorită faptului că Vasti a dat dovadă de precauţie, Estera a putut să stea înaintea împăratului în numele poporului ei.
Toate creaturile au mecanism de autoapărare. Leii au muşcătura, sconcşii se folosesc de mirosul lor specific, şobolanii au un simţ olfactiv foarte dezvoltat şi bărbaţii au o putere mai mare în partea superioară a corpului decât noi femeile. Atunci ce le-a dat Dumnezeu femeilor ca să se protejeze? Cea mai frumoasă apărare din toate câte există: o porţie îndoită de Duh Sfânt. Acest dar are mai multe nume: intuiţie, al şaselea simţ, perspicacitate maternă sau instinct feminin. Indiferent cum i-am spune, înseamnă „Dumnezeu este cu noi”.
Decretul împăratului Xerxes nu prevedea vreo limită la băutură în timpul sărbătorii; slujitorii fuseseră instruiţi să le dea invitaţilor oricâtă băutură doreau. În a şaptea zi de băut fără încetare, împăratul a poruncit să fie adusă împărăteasa Vasti, pentru a-i fi admirată frumuseţea. Vasti, înţelegând pe deplin că pedeapsa pentru neascultarea poruncii imperiale o putea costa viaţa, a refuzat. Biblia nu ne spune că ar fi prezentat o explicaţie sau o scuză. Ea nu a fost preocupată foarte mult de poziţia ei în comunitate, de ce ar putea spune prietenele ei, de cum îşi va plăti facturile sau de posibilitatea ca ceilalţi să o considere nebună. N-a început să se roage şi să postească pentru a-L determina pe Dumnezeu să onoreze ceea ce deja spusese că era greşit. Ea nici măcar nu a cerut o confirmare a alegerii şi a acţiunilor ei. A fost încrezătoare că ceea ce făcea era bine.
Dumnezeu spune: „Oile Mele ascultă glasul Meu (…) şi ele vin după Mine” (Ioan 10:27). Chiar şi atunci când credem că nu îl cunoaştem pe Dumnezeu, El ne cunoaşte. Problema este că multe dintre noi am fost învăţate de la o vârstă fragedă să nu ne ascultăm intuiţia. Uneori am fost obligate să îmbrăţişăm pe cineva care ne face să ne simţim incomod. Sau simţim că o anume situaţie ne agită, dar nu putem explica de ce. Aşa că ne ignorăm intuiţia, după care descoperim că ar fi trebuit să îi dăm curs. Dumnezeu ne iubeşte atât de mult, încât ne-a dat intuiţia.
Nu lăsa pe nimeni şi nici măcar propria minte să te convingă să nu îl asculţi pe Păstor! Poate vei salva o naţiune, lucru pe care, la fel ca împărăteasa Vasti, n-o să-l afli decât în împărăţia lui Dumnezeu.
D. Renee Mobley