Împodobit cu frumusețe divină

Devoțional zilnice 8 noiembrie 2018

Un lucru cer de la Domnul şi-l doresc fierbinte: aş vrea să locuiesc toată viaţa mea în Casa Domnului ca să privesc frumuseţea Domnului şi să mă minunez de Templul Lui. (Psalmii 27:4)

Puteri înalte stau la dispoziţia tuturor. Sub supravegherea lui Dumnezeu, omul poate avea o minte nestricată, sfinţită, înălţată, înnobilată. Prin harul lui Hristos, mintea omului este făcută în stare să-L iubească şi să-L glorifice pe Dumnezeu, Creatorul.

Domnul Isus Hristos a venit în lumea noastră ca să îl reprezinte pe Tatăl. (…) Hristos a fost imaginea fidelă a persoanei Tatălui Său; El a venit în lumea noastră ca să refacă în om chipul moral al lui Dumnezeu, pentru ca asupra omului, deşi căzut, să poată prin ascultare de poruncile lui Dumnezeu să fie imprimat chipul şi caracterul divin. (Manuscript 24,1891)

Dumnezeu doreşte ca ei, copiii Săi, să fie frumoşi, dar nu cu podoabe artificiale, ci cu frumuseţea caracterului, cu farmecul bunătăţii şi al afecţiunii, care fac ca inimile lor să fie pline de bucurie şi fericire. (Signs of the Times, 6 decembrie 1877)

Fetele ar trebui învăţate că adevăratul farmec al feminităţii nu stă numai în frumuseţea corpului sau a feţei şi nu constă nici în a avea maniere alese, ci într-o atitudine blândă şi liniştită, în răbdare, generozitate, bunătate şi dispoziţia de a face şi de a suferi pentru alţii. Ele trebuie să fie învăţate să lucreze, să înveţe cu anumite scopuri, să trăiască pentru un anume rost, să se încreadă în Dumnezeu, să se teamă de El şi să-şi respecte părinţii. Apoi, pe măsură ce cresc, ele vor ajunge să aibă o gândire curată, încredere în ele însele şi vor fi apreciate. Va fi imposibil să dezonorezi o astfel de femeie. Ea va scăpa de ispitele şi încercările ce au fost ruina multora. (Îndrumarea copilului, p. 140).

Domnul Hristos a fost trimis ca modelul nostru şi să nu arătăm oare că avem toată bunătatea, iubirea şi (…) farmecul Său? Şi iubirea lui Isus Hristos va pune stăpânire pe caracterul şi viaţa noastră. Vorbirea noastră va fi sfântă şi ne vom ocupa de lucruri cereşti. (Manuscript 7,1888)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro