Împotmoliţi în noroi

Devoțional zilnic 16 martie 2020

La Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinţă. Matei 19:26

Era sfârşitul verii, iar vânturile tomnatice aduceau zile mai răcoroase. Grădina produsese ultimele roade, iar copiii voiau să fie siguri că am adunat fiecare bucăţică. Închiriasem o parcelă la câţiva kilometri de unde locuiam, aşa că am urcat copiii în maşină şi am pornit spre grădină. În timp ce conduceam, mă întrebam cât de mult noroi vom găsi în grădină. Noaptea de dinainte adusese un potop. Parcelele erau situate pe un câmp întins, iar a noastră se afla spre centru.

Când am ajuns am observat că îngrijorările mele erau întemeiate. Când am virat spre grădină, auzeam deja noroiul împroşcând peste tot. Am continuat încet şi cu atenţie drumul către parcela noastră, iar după ce am oprit, copiii au sărit afară. Le puteam auzi încălţările cum plescăiau prin noroi. Recolta era mică. Unul a găsit două roşii. Celălalt s-a îndreptat spre un ardei verde şi nişte verdeţuri veştejite.

După câteva minute ne-am urcat toţi înapoi în maşină, făcând urme de noroi peste tot. Am pornit motorul şi am apăsat pedala de acceleraţie. Noroiul a început să stropească maşina, iar roţile se auzeau învârtindu-se în gol. După câteva încercări, am decis să mă dau jos să văd ce se întâmplă. Ce să vezi, maşina stătea pur şi simplu pe loc, împotmolită în noroi. Le-am spus copiilor că am rămas blocaţi. De fapt, FOARTE blocaţi, cu majuscule. „Cineva va trebui să ne tragă afară din noroi. Trebuie să găsim ajutor.” Spre surprinderea mea, au răspuns la unison: „Isus ne poate scoate din noroi!”

Of, credinţă de copii, mi-am zis. Unul dintre copii s-a rugat: „Doamne Isuse, ştii că suntem împotmoliţi; Te rooooog să ne scoţi din noroi!” Aşteptând după ajutor, am decis să încerc din nou. Am apăsat acceleraţia, iar maşina s-a urnit înapoi din noroi. Da. Înapoi! Copiii au ţipat şi au început să cânte: „Isus ne-a scos din noroi! Isus ne-a scos din noroi!” în timp ce ne îndreptam spre acasă, I-am mulţumit Domnului de multe ori că răspunsese la rugăciunea din credinţă sinceră de copil.

Dragă Doamne, ajută-mă să am încredere în Tine la fel ca un copil! Ştiu că, împreună cu Tine, toate lucrurile sunt posibile!

Edwina Grice Neely

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro