Impozitul pe proprietate

Devoțional zilnice 19 mai 2018

Înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde; înainte ca să isprăvească vorba, îi voi asculta! Isaia 65:24

Într-o zi, când mă întorceam acasă după ce rezolvasem nişte treburi în oraş, m-am oprit cu maşina în dreptul căsuţei poştale din faţa casei ca să ridic corespondenţa înainte de a parca în garaj. Am găsit în cutiuţă o notificare din partea administraţiei locale pentru achitarea unui impozit pe proprietate pe care ştiam că nu îl datoram. Impozitul meu era deja plătit de proprietar din contul meu de depozit special. De ce mi-au trimis mie această notificare? m-am întrebat. Şi chiar acum când am fost nevoită să fac nişte renovări care m-au uscat de bani? După şocul iniţial, am început să mă rog pentru călăuzire.

De-abia trecuse de ora trei după-masă şi m-am gândit că s-ar putea să mai prind la telefon o cunoştinţă de la impozite, fiindcă programul era până la ora 5. Am sunat-o ca să-i prezint situaţia. Din nefericire, a trebuit să vorbesc cu câteva colege de-ale ei din alte departamente şi să aştept mult pe fir şi nu am reuşit decât să-i las un mesaj pe mesageria vocală.

Îi mulţumesc Domnului pentru cuvintele de încurajare: „Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu” (Filipeni 4:6). În seara aceea am dormit bine, deşi îmi amintesc că în alte ocazii din viaţă n-am închis un ochi frământându-mă de unde să mai tai ca să pot achita taxele la timp.

Am început să-I mulţumesc lui Dumnezeu pentru banii pe care mi-i oferise pentru înlocuirea covorului din camera de sus, precum şi pentru alte lucrări şi schimbări costisitoare, dar necesare. Consumasem toţi banii pentru situaţiile de urgenţă şi asta în mai puţin de un an!

A doua zi l-am sunat pe proprietarul meu, dar nu mi-a răspuns. Am fost tentată să-mi pierd cumpătul, dar am continuat să-I mulţumesc lui Dumnezeu pentru făgăduinţa că-mi va da pace (versetul 7) şi pentru sfatul Lui de a mă ruga neîncetat (1 Tesaloniceni 5:17). A treia zi, m-a sunat în sfârşit angajata cu care încercasem să iau legătura.

Într-o ocazie, Isus l-a trimis pe Petru să plătească o taxă cu un ban găsit în gura unui peşte (Matei 17:27); În cazul meu, Dumnezeu nu a plătit în felul acesta, dar mi-a purtat de grijă, prin cunoştinţa mea şi prin contul meu de depozit, ca de obicei.

Dumnezeu te va susţine şi îţi va da pace în orice dificultate prin care treci!

Cora A. Walker

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro