Împreună cu Dumnezeu

Devoțional zilnic

Domnul Dumnezeu a făcut din pământ toate fiarele câmpului și toate păsările cerului; și le-a adus la om, ca să vadă cum are să le numească; și orice nume pe care-l dădea omul fiecărei viețuitoare, acela-i era numele. – Geneza 2:19

Dumnezeul care a creat fiecare fiară și fiecare pasăre de pe pământ, de la frumusețea penajului papagalilor, la incredibila complexitate a neuronilor mamiferelor și toate astea în mai puțin de două zile, nu putea să le dea și câte un nume fiecăreia? Ba chiar ar fi fost mai rapid, mai simplu, mai eficient. Atunci, de ce a avut nevoie de Adam să facă asta?

Pasiunea mea pentru istorie a apărut în clasa a 5-a. Profesorul meu de istorie redacta o revistă pentru școala noastră generală și într-o zi a venit la mine să-mi ceară „ajutorul”. Avea nevoie de un articol despre un anumit eveniment istoric și m-a rugat pe mine să-l scriu. Apoi m-a luat în echipa de redactare a revistei și am ajuns responsabil pentru articolele de istorie din revistă.

Îmi dau seama acum că profesorul nu avea nevoie de ajutorul meu. Nu mai țin minte cum a ieșit articolul, dar sigur e ceva ce el putea să facă de 100 de ori mai bine. Dar implicarea mea în această revistă și faptul că am putut face parte din acea echipă m-a făcut să mă simt responsabil, important și util. Și a trezit în mine un drag pentru istorie pe care încă îl port în inimă.

Dumnezeu nu avea nevoie de ajutorul lui Adam, ci Adam avea nevoie să-și înțeleagă rolul în această Grădină a Edenului. Dumnezeu în înțelepciunea Lui, prin acest mic și neimportant gest, i-a arătat lui Adam că nu e o creatură ca toate celelalte, că e creat după imaginea Lui Dumnezeu. I-a oferit responsabilitatea și privilegiul de-a face parte din echipa de guvernare a pământului!

Același lucru se întâmplă și cu noi azi, Domnul Isus continuă să ne ofere ocazii în care să putem lucra împreună cu El. Cu siguranță că El ar putea trimite îngerii să vorbească sau ar putea face pietrele să dea mărturie despre El, dar El vrea să ne arate cât suntem de prețioși și ne oferă nouă acest privilegiu. Ne ia în echipa Sa și ne trimite la cei din jurul nostru pentru ca și noi să putem lua parte din cea mai mare operațiune de salvare pe care a văzut-o Universul.

Propune-ți azi să vorbești despre Isus unui coleg. Acceptă această responsabilitate și fă-o cu drag! Imaginează-ți bucuria ce-o vei simți când te vei întâlni cu acel coleg la masa echipei biruitoare pe Noul Pământ!


Ovidiu Pescar, Conducator de Zona – Conferinta Banat

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit