În așteptarea lui Dumnezeu

Devoțional zilnice 31 mai 2018

6

0

Aş mai trage nădejde în tot timpul suferinţelor mele, până mi se va schimba starea în care mă găsesc. Iov 14:14

Tu îmi întinzi masa. – Psalmii 23:5

Ca mămică tânără, fiind la prima experienţă a alăptării, nu prea m-am descurcat să împlinesc nevoile bebeluşului meu. Fetiţa mea plângea mult şi încercam să-i dau să sugă de fiecare dată când plângea. Însă ea nu prindea sânul aşa cum mă aşteptam. Procesul era frustrant pentru ea şi fizic dureros pentru mine. Uneori plângeam odată cu ea. Eram capabilă să-i ofer ce avea nevoie, dar mai întâi a trebuit să învăţăm să colaborăm. Îmi doream sincer s-o hrănesc şi s-o cresc pe această mică comoară pe care Dumnezeu ne-o dăduse mie şi soţului meu după nouă luni lungi de aşteptare.

La fel ca micuţa mea, şi eu am plâns uneori ca Dumnezeu să-mi împlinească o nevoie – şi s-o împlinească repede! I-am cerut un anumit loc de muncă pe care îl consideram cel mai potrivit pentru mine. Dar, la fel ca micuţa mea, care a trebuit să înveţe să aştepte ajutorul meu ca să-i fie satisfăcută foamea, şi eu am strigat la Dumnezeu de multe ori pentru a găsi un loc de muncă în urma mutării într-o localitate nouă. Am fost nevoită să-mi schimb serviciul de mai multe ori, fiindcă soţul meu este pastor şi era repartizat în diferite zone.

Căutarea aceasta a unui loc de muncă a fost o experienţă frustrantă şi înfricoşătoare. Dar, în ciuda sentimentelor mele, Dumnezeu lucra deja pentru mine, aşteptându-mă să mă liniştesc şi să-L urmez.

Uneori plângem ca Dumnezeu să ne dea să mâncăm, deşi El ne aşteaptă cu masa deja întinsă. Lacrimile ne împiedică să vedem că El e gata. Mi s-a întâmplat des să-I cer Domnului un loc de muncă ce mi se părea foarte potrivit. El nu mi-a dat întotdeauna ce mi-am dorit eu, dar mi-a dat întotdeauna ce era cel mai potrivit pentru mine – şi la timpul potrivit. El m-a învăţat să aştept intervenţia Sa.

El cunoştea în amănunt nevoile mele şi viaţa mea. După aceea, când priveam în retrospectivă, îmi dădeam seama că El îmi acorda timp să învăţ, la fel cum i-am dat şi eu bebeluşului meu timpul şi ajutorul necesar ca să înveţe să se hrănească.

Dumnezeu ne îndeamnă să-L aşteptăm şi să nu ne pierdem curajul. El ne promite că nu ne va lipsi de niciun lucru bun. Poate că va trebui să aşteptăm mult, dar răsplata va fi veşnică!

Betty Glover Perry

6

0

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro