În câștigarea de suflete

Devoțional zilnice 24 mai 2018

El le-a zis: „Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni.” (Matei 4:19)

Isus aşteaptă mult de la soldaţii tineri ai armatei Sale, şi hotărârea voastră să fie aceea de a nu-L dezamăgi pe Conducătorul şi Căpitanul vostru. Trebuie să purtaţi armura Lui, să mărşăluiţi sub steagul Lui şi să colaboraţi cu El la înfrângerea duşmanilor Săi şi extinderea împărăţiei Sale. (…) Nu puteţi să trădaţi încrederea sacră ce v-a fost acordată fără să vă puneţi în pericol propriul suflet. Trebuie să fiţi găsiţi credincioşi şi loiali, ascultători de orice poruncă, prezentându-le şi altora cele mai înalte motive de acţiune şi înfăţişându-le atracţiile slujirii lui Hristos. Trebuie să-L lăudaţi pe Acela care v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată. (Youth’s Instructor, 13 octombrie 1892)

Cei ce au simţit iubirea lui Hristos nu pot trândăvi în via Stăpânului. Ei vor găsi ocazii pentru a-i ajuta şi pe alţii pe drumul lor spre Hristos. Împărtăşindu-se din iubirea lui Hristos, ei vor lucra pentru sufletele celor din jurul lor. Fiecare suflet să imite Modelul divin şi să devină misionar în cel mai înalt sens, câştigând suflete pentru Hristos. (Youth’s Instructor, 20 octombrie 1892)

Având în vedere ce a făcut Hristos pentru noi şi ce a suferit El pentru păcătoşi, noi trebuie – dintr-o iubire curată şi dezinteresată pentru suflete – să imităm exemplul Său, sacrificându-ne plăcerile şi comoditatea pentru binele lor. Bucuria pusă înaintea lui Hristos, care L-a susţinut în toate suferinţele Lui, a fost mântuirea bieţilor păcătoşilor. Aceasta trebuie să fie şi bucuria noastră şi stimulentul ambiţiei noastre pentru cauza Stăpânului nostru. Făcând astfel, îi suntem plăcuţi lui Dumnezeu şi ne manifestăm iubirea şi devoţiunea noastră faţă de El în calitate de slujitori ai Lui. El ne-a iubit mai întâi şi nu a refuzat să ni-L dea pe scumpul Său Fiu, ci L-a dăruit de la sânul Său ca să moară astfel încât noi să trăim. Iubirea, adevărata iubire pentru semenii noştri, dovedeşte iubire faţă de Dumnezeu. (General Conference Bulletin, 20 martie 1891)

Cei ce au o legătură vitală cu Hristos o vor manifesta în acţiunile lor. (…) Ei vor câştiga suflete pentru Hristos şi vor aduce snopi în grânarul ceresc. (Youth’s Instructor, 15 decembrie 1892)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro