În compasiune

Devoțional zilnice 22 mai 2018

Când a ieşit din corabie, Isus a văzut o gloată mare, I s-a făcut milă de ea şi a vindecat pe cei bolnavi. (Matei 14:14)

Vreau să vă îndrept atenţia spre viaţa lui Hristos, spre compasiunea, umilinţa, iubirea şi inexplicabila Sa blândeţe. Trebuie să imitaţi exemplul Său. Dumnezeu v-a dat viaţă şi toate binecuvântările bogate care o fac plăcută şi, în schimb, cere din partea voastră slujire, recunoştinţă, iubire şi ascultare de legea Sa. Aceste cerinţe sunt de primă importanţă şi nu pot fi nesocotite cu uşurinţă; iar El nu cere nimic de la voi care să nu fie spre fericirea voastră, chiar în această viaţă. (Youth’s Instructor, 30 ianuarie 1884) Maiestatea cerului îşi identifică interesele cu acelea ale omenirii suferinde. Prietenii şi tovarăşii noştri au nevoie de o bunătate sinceră şi de o compasiune delicată. (…) Este imposibil să creştem în Hristos, Capul nostru cel viu, dacă nu punem în practică lecţiile de compasiune şi iubire pe care El ni le-a dat. Este imposibil să reflectăm chipul lui Hristos dacă această iubire, care este de origine cerească, nu este în suflet. Niciunul dintre cei care nu reflectă acest atribut nu va intra pe porţile cetăţii lui Dumnezeu. (Youth’s Instructor, 20 octombrie 1892)

Un act nesfinţit din partea Mântuitorului nostru ar fi întinat modelul, şi El n-ar fi putut să ne fie un exemplu desăvârşit; dar deşi a fost ispitit în toate lucrurile asemenea nouă, nu a avut totuşi nicio pată a păcatului asupra Sa. El îşi proclamă caracterul prin gura profetului, care zice: „«Eu sunt Domnul, care fac milă, judecată şi dreptate pe pământ! Căci în acestea găsesc plăcere Eu», zice Domnul” (leremia 9:24). Toţi cei ce mărturisesc numele lui Hristos trebuie să-şi găsească plăcerea în aceste lucruri şi, în vorbire şi purtare, să demonstreze lumii că imită Modelul. (…) Oricine crede în Hristos trebuie să facă lucrările lui Hristos. Domnul S-a prezentat înaintea lor ca unul care manifestă o bunătate motivată de iubire, judecată şi neprihănire pe pământ, şi acestea sunt roadele aduse de adevăratul creştin. (Youth’s Instructor, 13 octombrie 1892)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro