În faptul de a fi Lumina lumii

Devoțional zilnice

Isus le-a vorbit din nou şi a zis: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.” (Ioan 8:12)

Era dimineaţă. Soarele tocmai răsărise deasupra Muntelui Măslinilor, razele lui dădeau o strălucire orbitoare palatelor de marmură şi luminau aurul zidurilor templului, când Isus, arătând către acest tablou, a zis: „Eu sunt Lumina lumii.”

Unul dintre cei care au fost martori la scena aceasta a reluat mai târziu cuvintele Mântuitorului în acest pasaj sublim: „în El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor” (Ioan 1:4). (Hristos, Lumina lumii/Viaţa lui Iisus, p. 463-464)

Cei ce sunt sfinţiţi prin adevăr sunt ca nişte lumini strălucitoare, luminându-i pe toţi cei ce sunt în casă. În orice credincios adevărat se vor vedea lucruri bune. Dumnezeu nu poate accepta nimic altceva decât desăvârşirea caracterului, decât faptul de a-l aparţine întru totul lui Dumnezeu. Orice slujire cu jumătate de inimă va da mărturie înaintea fiinţelor inteligente din ceruri că nu aţi reuşit să imitaţi Modelul. (Youth’s Instructor, 13 octombrie 1892)

Urmaşii lui Hristos trebuie să fie mai mult decât o lumină în mijlocul oamenilor. Ei sunt lumina lumii. Isus le spune tuturor celor ce poartă numele Său: „Voi v-aţi oferit Mie, iar Eu v-am oferit lumii ca reprezentanţi ai Mei.” După cum Tatăl L-a trimis pe El în lume, tot aşa, declară El, „i-am trimis şi Eu pe ei în lume” (Ioan 17:18). (…) Deşi Mântuitorul nostru este marele Izvor de lumină, să nu uiţi, creştin iubit, că El Se descoperă prin oameni. Binecuvântările lui Dumnezeu sunt revărsate prin unelte omeneşti. (…) îngeri ai măririi aşteaptă să transmită prin tine lumina şi puterea cerului acelor suflete care sunt aproape să piară. (…) Dacă Hristos locuieşte în inimă, este cu neputinţă să ascundem lumina prezenţei Sale. (Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 40-41)

Când Lumina lumii îşi face simţită prezenţa lângă noi, atunci apar situaţii favorabile în mijlocul greutăţilor, ordine în confuzie, succesul şi înţelepciunea lui Dumnezeu în ceea ce părea că este un eşec. (Mărturii, vol. 7, p. 272)

Darul luminii şi cel al vieţii vin împreună la noi. (Letter 264, 1903)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit