În iubire pentru alții

Devoțional zilnice

Urmaţi dar pilda lui Dumnezeu ca nişte copii preaiubiţi. Trăiţi în dragoste, după cum şi Hristos ne-a iubit şi S-a dat pe Sine pentru noi „ca un prinos şi ca o jertfă de bun miros” lui Dumnezeu. (Efeseni 5:1,2)

Voi trebuie să-L urmaţi pe Dumnezeu ca nişte copii scumpi, să ascultaţi de toate cerinţele Lui, umblând în iubire, aşa cum Isus ne-a iubit pe noi. (…) Iubirea a fost elementul în care s-a mişcat, a umblat şi a lucrat Hristos. El a venit ca să cuprindă lumea în braţete iubirii Sale. (…)

Noi trebuie să urmăm exemplul lăsat de Hristos şi să facem din El modelul nostru până când vom avea pentru ceilalţi aceeaşi iubire pe care a manifestat-o El pentru noi. El caută să ne întipărească în minte această profundă lecţie a iubirii. (…) Dacă inimile voastre au fost acaparate de egoism, îngăduiţi-l să vă umple cu iubirea Sa. El doreşte sa-i iubim pe ceilalţi după exemplul pe care ni l-a dat. El a făcut din iubire emblema uceniciei noastre. (…) Acesta este standardul pe care trebuie să-l atingeţi: „Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii” (Ioan 13:34). Ce înălţime, ce profunzime şi ce lărgime a iubirii! Această iubire nu trebuie să se reverse doar spre câţiva favoriţi, ci trebuie sa ajungă până la cele mai de jos şi mai umile făpturi ale lui Dumnezeu. Isus spune: „Ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut” (Matei 25:40). (…)

Iubirea şi compasiunea pe care Isus Hristos doreşte să le avem faţă de alţii nu aduce a sentimentalism, care este o cursă pentru suflet, ci este o iubire de origine cerească, pe care Isus o exemplifică atât prin învăţătură, cât şi prin exemplu. Dar în loc să manifestăm această iubire, cât de des ne trezim că suntem îndepărtaţi şi înstrăinaţi unul de altul! (…) Rezultatul este înstrăinare de Dumnezeu, o experienţă amărâtă, sfârşitul creşterii creştine. (…)

Iubirea lui Isus este un principiu activ, unind inimă cu inimă în legăturile părtăşiei creştine. Fiecare dintre cei care vor intra în ceruri au ajuns desăvârşiţi aici, pe pământ, în iubire, căci în ceruri Răscumpărătorul şi cei răscumpăraţi vor fi obiecte ale interesului nostru. (Youth’s Instructor, 20 octombrie 1892)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit