În siguranţă în braţele tatălui

Devoțional zilnic

Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine. Psalmul 56:3

Tunetele bubuiau, iar fulgerele străluceau. Eram doar o fetiţă şi îmi era frică. Strecurându-mă afară din pat am fugit în sufragerie, unde erau părinţii mei. Am cuprins cu ambele braţe picioarele tatălui meu, în timp ce plângeam şi tremuram. Aplecându-se, tata m-a tras în braţele lui puternice şi m-a ţinut aproape. Am stat cuibărită în braţele tatei pentru ceva timp, până când, în cele din urmă, m-am oprit din tremurat. Dar, la sunetul unui alt tunet, mi-am îngropat faţa în umărul lui.

Pentru o vreme, doar m-a ţinut în braţe. Apoi, mergând spre fereastră, a început să-mi vorbească uşor. „Uite, dragă! Haide să ne uităm la spectacolul de fulgere de pe cer.”

Cu precauţie, mi-am ridicat capul şi am privit afară. Fulger! Dâre ascuţite de lumină despicaseră cerul întunecat. A urmat tunetul. Tata m-a strâns mai tare şi mi-a şoptit la ureche, „Este spectacolul nocturn al lui Dumnezeu. Nu-i aşa că este frumos? Este afară, draga mea. Nu-ţi va face rău, pentru că eşti în siguranţă înăuntru, cu mine.”

Rămasă în siguranţa braţelor tăticului meu, am continuat să privesc spectacolul nocturn al lui Dumnezeu până când norii s-au retras, iar tunetele s-au potolit. Tata s-a îndreptat spre camera mea şi m-a învelit cu grijă în pat. Apoi s-a aplecat şi m-a sărutat de noapte bună. Am adormit imediat.

Aveam probabil trei ani atunci când tata m-a ajutat să trec peste frica de furtuni. Este prima amintire pe care o am cu tata; prima lecţie învăţată despre Tatăl meu Dumnezeu. La fel cum părintele meu pământesc m-a liniştit în întunericul nopţii atunci când îmi era frică, găsesc siguranţă în braţele Tatălui meu ceresc atunci când mă confrunt cu furtunile vieţii. Pot avea încredere în Tatăl meu, că va avea grijă de mine, mă va mângâia şi îmi va linişti fricile. În braţele Lui sunt în siguranţă.

Tată, ţine-mă aproape atunci când îmi este frică! Ajută-mă să le arăt copiilor mei că braţele Tale sunt un loc sigur!

Barbara Ann Kay

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit