În studiul naturii

Devoțional zilnice 9 mai 2018

Vorbeşte pământului, şi te va învăţa. (Iov 12:8)

Copilăria şi tinereţea lui Hristos au fost petrecute în circumstanţe umile, în condiţii care au favorizat dezvoltarea unei constituţii fizice sănătoase. Viaţa Şi-a petrecut-o în mare măsură în aer liber. A băut din izvoare curate de apă şi a mâncat din roadele grădinii. A străbătut în sus şi în jos cărările abrupte de munte şi străzile Nazaretului în drumul Lui dinspre locul de muncă spre casă şi invers. S-a bucurat de trilurile variate ale păsărilor care îşi ciripeau lauda la adresa Creatorului. S-a delectat cu frumuseţea florilor ce acopereau ca un covor câmpurile. A observat cu bucurie slava cerului, splendoarea soarelui, a lunii şi a stelelor şi a privit cu admiraţie răsăriturile şi apusurile de soare. Cartea naturii era deschisă înaintea Lui, şi El se bucura de lecţiile ei delicate. Dealurile veşnice, grădinile de măslini erau locurile Lui favorite de odihnă, unde mergea pentru a vorbi cu Tatăl Său. Era plin de înţelepciune divină şi, prin studiul naturii şi prin meditaţie la comuniunea Lui cu Dumnezeu, puterile spirituale îi erau întărite. (Youth’s instructor, 13 iulie 1893)

Răscumpărătorul lumii a străbătut în sus şi în jos dealurile şi munţii, de la câmpiile întinse până la văile munţilor. Îi plăceau peisajele frumoase ale naturii. Era încântat de câmpurile ce străluceau de frumuseţea florilor şi îi făcea mare plăcere să asculte păsările cerului şi să îşi unească vocea cu ciripitul lor vesel şi plin de laudă. (Youth’s Instructor, 1 februarie 1873) În viaţa lui Hristos, în copilăria şi tinereţea Lui, există o lecţie pentru tinerii de astăzi. El este exemplul nostru şi, când suntem tineri, ar trebui să îl contemplăm pe Dumnezeu în natura – să studiem caracterul Lui în lucrarea mâinilor Sale. Mintea se întăreşte atunci când îl cunoaşte mai bine pe Dumnezeu, când vede atributele Sale în lucrurile pe care le-a făcut. Privind la frumuseţea şi grandoarea lucrărilor din natură, iubirea noastră se îndreaptă spre Dumnezeu şi, astfel, (…) sufletele noastre sunt înviorate prin faptul că vin în contact cu Cel Infinit prin lucrările Sale minunate. (Youth’s Instructor, 13 iulie 1893)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro