În voie bună

Devoțional zilnice 23 mai 2018

Acum, vă sfătuiesc să fiţi cu voie bună. (Faptele apostolilor 27:22)

Isus a trăit într-o casă ţărănească şi Şi-a îndeplinit cu credincioşie şi voioşie partea în purtarea poverilor familiei. (…)

Isus a pus tact şi voie bună în lucrarea Sa. Se cere multă răbdare şi spiritualitate pentru a aduce religia Bibliei în viaţa de familie şi în activitatea zilnică, pentru ca în ocupaţiile vremelnice ochiul să rămână aţintit numai la mărirea lui Dumnezeu. Şi în această privinţă, Hristos a fost un ajutor. El n-a fost niciodată atât de împovărat de grijile lumeşti, încât să nu aibă timp să Se ocupe de lucrurile cereşti. Deseori îşi exprima bucuria inimii, cântând psalmi şi melodii cereşti. Deseori, locuitorii din Nazaret îi auzeau vocea înălţându-se în laude şi mulţumiri către Dumnezeu. El îşi menţinea legătura cu cerul prin cântec, iar când tovarăşii Săi se plângeau de oboseala muncii, erau învioraţi de sublimele melodii ieşite de pe buzele Sale. Imnurile Sale de laudă păreau că îi izgonesc pe îngerii cei răi şi, asemenea fumului de tămâie, umpleau locul cu mireasma lor. (Hristos, Lumina lumii/ Viaţa lui li sus, p. 72-73)

Nu vă frământaţi şi nu vă necăjiţi atunci când vi se cere să aduceţi la îndeplinire vreo sarcină, ci purtaţi cu voioşie micile poveri. (…) Ele nu sunt altceva decât îndatoriri clare, de fiecare zi, ce ţin de familie, şi, deşi poate vă par mici şi neînsemnate, totuşi cineva trebuie să le facă. Dacă vă ocupaţi de ele fără întârziere şi cu o inimă veselă pentru că faceţi ceva pentru a uşura povara părinţilor voştri, atunci veţi fi o binecuvântare în familie. Nu ştiţi cât de mult bine puteţi face având întotdeauna o înfăţişare veselă şi radioasă şi căutând ocazii de a ajuta. (…) Zi de zi, clădiţi pentru veşnicie. Modelaţi-vă caracterul după modelul divin! Ţeseţi în el toată bunătatea, ascultarea plină de atenţie, sârguinţa şi iubirea de care puteţi da dovadă! (…) Cultivaţi compasiunea imediată; să aveţi întotdeauna o faţă voioasă şi fericită şi să fiţi întotdeauna gata să le daţi o mână de ajutor celor ce au nevoie de ajutorul vostru! (…) El (Dumnezeu) va înregistra cu credincioşie orice faptă făcută spre slava Sa. (…) Şi în mare zi a socotelilor finale veţi primi o glorioasă răsplătire. (Youth’s Instructor, 24 septembrie 1844)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro