Înaintași noi?

Devoțional zilnice

Dumnezeu a zis: „Să dea pământul vieţuitoare după soiul lor, vite, târâtoare şi fiare pământeşti, după soiul lor.” Şi aşa a fost. – Geneza 1:24

Charles Darwin (1809–1882) a studiat la Cambridge pentru a deveni pastor anglican. Dar el a fost fascinat tot mai mult de teologia și filozofia naturalistă, care explica legile naturii prin simplă observaţie. În 1931 a fost invitat să participe la o călătorie de explorare în întreaga lume pe corabia HMS Beagle. Aventura ar fi trebuit să dureze doi ani, dar a ajuns să dureze aproape cinci ani. Ca naturalist, Darwin a fost foarte impresionat de diferitele specii pe care le-a găsit în America de Sud, în special cele exotice din Arhipelagul Galapagos. Pe parcursul acestei călătorii, Darwin a strâns 1 529 de specii păstrate în alcool și 3 907 specii uscate.

Pe data de 24 noiembrie 1859, renumitul editor John Murray a lansat cunoscuta carte a lui Darwin Despre originea speciilor prin selecţie naturală sau păstrarea raselor favorizate în lupta pentru existenţă (cunoscută doar ca Originea speciilor). După Darwin, „războiul naturii”, legea generală care a dus la evoluția tuturor fiinţelor organice este „multiplă”, variază, lăsând ca cel mai tare să supravieţuiască și cel mai slab să moară. Teoria lui despre selecţia naturală implica faptul că un Creator ar fi putut insufla energia de viaţă „în câteva forme sau în una”, dar din acel moment „această planetă merge singură” și viaţa a evoluat în „cele mai frumoase și mai minunate forme nesfârșite”.

Problema reală este cine ţine cu adevărat puterea creatoare. În modelul biblic creaţionist, Dumnezeu este singura sursă și susţinătorul vieţii în toate nenumăratele ei forme. Evoluţia darwinistă îl privează pe Dumnezeu de puterea Lui creatoare/susţinătoare și o transferă asupra creaturilor. Ateii evoluţioniști merg un pas mai departe și Îl elimină pe Dumnezeu complet din scenariu. Astfel, creaţiunea este zeificată, și Dumnezeu, făcut fără valoare. În loc să avem o linie genealogică nobilă care coboară până la Dumnezeu, umanitatea nu mai este altceva decât expresia unei evoluţii din cele mai primitive forme de viață animale.

Crezi tu că natura necuvântătoare poate să explice singură misterul originii ei? Nu, niciodată. Doar Dumnezeul veșnic, care „a făcut veacurile” (Evrei 1:2), o poate explica. Doar a Lui să fie slava azi și în veci. Amin.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit