Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul și puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinților la copii și pe cei neascultători, la umblarea în înțelepciunea celor neprihăniți, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El. (Luca 1:17)
Prin Ioan Botezătorul, Dumnezeu a ridicat un mesager pentru a pregăti calea Domnului. El trebuia să ducă lumii o mărturie hotărâtă, de mustrare și denunțare a păcatului. Ioan nu fusese educat în școlile rabinilor. El nu dobândise o instruire omenească. (…)
Pentru a pregăti calea Domnului Hristos era nevoie de unul care, ca și profeții din vechime, putea chema națiunea degenerată la pocăință, și glasul lui Ioan s-a ridicat ca o trâmbiță. Însărcinarea dată lui era: „Arată poporului Meu nelegiuirile lor și casei lui Iacov, păcatele lor.”
În aceste vremuri, chiar înainte de a doua venire a lui Hristos pe norii cerului, Dumnezeu cheamă lucrători pentru a pregăti un popor care să stea în picioare în marea zi a Domnului. O lucrare întocmai ca cea a lui Ioan trebuie îndeplinită în aceste zile de pe urmă. Domnul a dat solii poporului Său prin instrumentele pe care le-a ales și El dorește ca toți să acorde atenție îndemnurilor și avertizărilor pe care le trimite. Solia care a precedat lucrarea publică a Domnului Hristos a fost: „Pocăiți-vă, vameși și păcătoși. Pocăiți-vă, farisei și saduchei. Pocăiți-vă, pentru că «Împărăția cerurilor este aproape».” Solia noastră nu trebuie să fie una de pace și siguranță. Ca popor ce crede în revenirea în curând a Domnului Hristos, avem de dus un mesaj: „Pregătește-te să întâlnești pe Dumnezeul tău.” Noi trebuie să înălțăm stindardul și să ducem solia îngerului al treilea. Solia noastră trebuie să fie la fel de directă cum a fost solia lui Ioan. El i-a mustrat pe regi pentru nelegiuirile lor. Deși viața îi era în pericol, adevărul nu a lâncezit pe buzele sale. La fel și lucrarea noastră din aceste vremuri trebuie făcută cu aceeași credincioșie. (…)
Priviți la tabloul pe care îl prezintă lumea de astăzi. Necinste, fraudă, faliment, violență și vărsare de sânge, toate acestea sunt la tot pasul… În felul acesta, sensibilitatea și discernământul în ce privește principiile drepte au amorțit… Lumina care a fost dată, ce cheamă la pocăință, a fost respinsă din cauza norului gros al necredinței și opoziției adus de planurile și invențiile omenești. (…)
Apelurile fierbinți, serioase, care vin din inima mesagerului sincer, vor duce la convingere… Toți aceia care Îl cunosc pe singurul Dumnezeu viu și adevărat Îl vor cunoaște pe Isus Hristos, Singurul născut din Tatăl, și Îl vor predica pe Hristos, și pe El răstignit. – Review and Herald, 1 noiembrie 1906