Înainte să Mă chemi

Devoțional zilnic 18 ianuarie 2020

Înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde; înainte ca să isprăvească vorba, îi voi asculta! – Isaia 65:24

Cu o zi înainte de a porni într-o excursie de şase ore, am sărit grăbită în maşina mea minivan. Mintea îmi era captivată de toate lucrurile pe care le aveam de făcut în acea zi. Am introdus cheia în contact şi am pornit motorul. Nimic. Inima mi s-a oprit o clipă şi mintea mi-a fost inundată de un milion de întrebări. Care ar putea fi problema? Nu se putea să fie de la baterie, o schimbasem în urmă cu un an. Un prieten, James, care era şofer pe o maşină de tractare, pleca la lucru la ora cinci în fiecare dimineaţă. Era deja ora 7:45, aşa că probabil era deja departe de casa mea. Totuşi, am simţit îndemnul să îl sun.

Când James mi-a răspuns chiar la primul ţârâit al telefonului şi mi-a spus că era la doar zece kilometri depărtare de mine şi că putea veni să mă ajute în cincisprezece minute, am rămas mută de uimire. „Iţi mulţumesc, Tată, că Tu răspunzi rugăciunii pe care încă nici nu am avut timp să o formulez în mintea”, am şoptit eu.

După ce mi-a conectat bateria şi a verificat-o, James s-a uitat la mine şi mi-a spus:

– Nu este de vină bateria. Demarorul este stricat.

O, nu! Cum ajung la lucru? Unde găsesc pe cineva să îmi repare maşina până mâine dimineaţă la cinci?

– Fio, mergi la un magazin de piese auto; cumpără demarorul potrivit pentru maşina ta, iar eu vin în seara asta şi ţi-l schimb. Îţi dau cheile de la cealaltă maşină a mea. Cheamă un taxi ca să ajungi până acasă la mine şi poţi folosi maşina toată ziua.

Am urmat indicaţiile prietenului meu, el s-a ţinut de promisiune şi dimineaţa următoare am plecat în călătorie, aşa cum era planificat.

După cinci zile, maşina a refuzat din nou să pornească dimineaţa. M-am plâns unei vecine care tocmai ieşise la plimbare cu câinele.

– Eu am cabluri pentru curent la maşină. Mă întorc cât ai clipi, mi-a zis vecina. Nu după mult timp s-a întors cu maşina, a ataşat cablurile şi motorul meu a pornit imediat.

Dumnezeu mi-a răspuns de două ori în cinci zile înainte ca eu să îl chem. În drum spre serviciu, El mi-a readus în minte un citat dintr-un devoţional de zilele trecute: „Fiecare rugăciune sinceră va primi un răspuns. Poate că răspunsul nu va veni exact aşa cum doriţi sau în timpul în care îl aşteptaţi, dar va veni în maniera şi în timpul care se vor potrivi cel mai bine cu nevoia voastră. Dumnezeu răspunde la rugăciunile pe care le înălţaţi în singurătate, când sunteţi istoviţi şi ispitiţi, deşi nu întotdeauna în conformitate cu aşteptările voastre, dar întotdeauna spre binele vostru”. (Ellen G. White, Slujitorii Evangheliei, p. 258, în orig.)


Florence E. Callender

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro