Înainte și în sus

Devoțional de seară

Ba încă și acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, față de prețul nespus de mare al cunoașterii lui Hristos Isus, Domnul meu. (Filipeni 3:8)

Urmărește ediția video aici.

A-L iubi pe Dumnezeu cu toată ființa noastră înseamnă a ține primele patru porunci, iar a ne iubi aproapele ca pe noi înșine – ultimele șase porunci. Dumnezeu ne-a pus la dispoziție un vast câmp în care să putem lucra și, făcând lucrarea pe care El ne-a încredințat-o, noi nu ne vom înălța pe noi înșine, ci Îl vom înălța pe Domnul Hristos. Vom dovedi iubire față de Dumnezeu, față de frații noștri și față de toți oamenii. Iubirea va muri curând în inima în care nu este cultivată; noi putem păstra iubirea divină în suflet numai dacă vom împlini cuvintele Domnului. Oare nu există mulți care pretind că țin poruncile, dar trăiesc călcând preceptele sacre? Noi nu putem ține Legea lui Dumnezeu dacă nu dovedim o dragoste neîmpărțită față de Creatorul și Răscumpărătorul nostru. Este imposibil să ținem ultimele șase porunci fără a le ține și pe primele patru. (…)

Când venim în strânsă legătură cu Domnul Isus, El ne va da din dragostea Lui, și aceasta se va revărsa în fapte de iubire și în compasiune duioasă față de semenii noștri. Când nu Îl iubim cu toată ființa noastră pe Dumnezeu, cu siguranță nu îl vom iubi nici pe aproapele nostru ca pe noi înșine. Când Îl iubești pe Dumnezeu cu toată inima ta, cu toată puterea ta și cu tot cugetul tău, vei fi pentru cei din jur ca un izvor de apă vie într-un pustiu. Atunci nu vei exprima îndoieli, nu vei semăna neghină prin ceea ce sugerezi. Nu vei fi mulțumit cu o experiență slabă.

Nu există stat pe loc în experiența creștină. Urmașii lui Hristos văd mereu în fața lor noi ținte de atins, și ei nu vor fi mulțumiți cu un standard jos. Există un mare pericol în a fi mulțumit cu starea prezentă și a nu alerga înainte pentru premiul înaltei chemări a lui Dumnezeu în Hristos Isus. (…)

Adevărul Îl descoperă pe Domnul Isus în toată frumusețea Sa; la ce ne-ar folosi însă cunoașterea adevărului dacă acesta nu ne conduce la Isus, dacă nu ne face să creștem în cunoașterea Lui și a dragostei Lui pentru noi? De îndată ce îți predai cu totul inima lui Dumnezeu, vei ajunge să-L asculți fără rezerve și cu bucurie. Dumnezeu ne cere să fim găsiți în El, nu având o neprihănire a noastră, ci neprihănirea lui Hristos. Când, cu deosebită apreciere pentru dragostea Sa, noi ne deschidem ușa inimii pentru Isus, spunându-I: „Vino înăuntru”, Oaspetele ceresc va fi cu noi. Când Îl iubim pe Isus, îi vom iubi și pe toți aceia pe care Isus îi iubește. – Signs of the Times, 22 septembrie 1890

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit