Încercați să excelați

Devoțional zilnice

Tot aşa şi voi, fiindcă râvniţi după daruri duhovniceşti, să căutaţi să le aveţi din belşug în vederea zidirii sufleteşti a Bisericii. (1 Corinteni 14:12)

Tinerii să fie învăţaţi încă din copilărie că nu există excelenţă fără muncă intensă. Aspiraţiile spre excelenţă nu sunt suficiente. Tinerii mei prieteni, vârful muntelui nu poate fi atins stând liniştiţi şi dorind să vă aflaţi acolo. Veţi atinge ţinta numai avansând pas cu pas, avansând încet poate, dar acumulând fiecare pas câştigat. Numai lucrătorul energic şi perseverent va escalada Alpii. Fiecare tânăr trebuie să îşi folosească la maximum talentele, dezvoltând cât mai mult ocaziile prezente. Cel care va face lucrul acesta va putea atinge aproape orice înălţime în realizările morale şi intelectuale. Dar va trebui să aibă un spirit viteaz şi hotărât; să-şi astupe urechile faţă de vocea plăcerii; să refuze adesea solicitările venite din partea prietenilor tineri. El trebuie să stea întotdeauna în gardă, ca nu cumva să fie abătut de la ţinta sa. (…)

Lasă un câmp necultivat şi el se va umple de spini şi pălămidă. Nu vei vedea niciodată o floare frumoasă sau o tufă aleasă înălţându-se mai sus de buruienile inestetice şi otrăvitoare. Nefolositorii mărăcini vor creşte din abundenţă, fără să se îngrijească cineva de ei, în timp ce plantele care au valoare utilitară sau estetică cer o cultivare atentă. Tot la fel este şi cu tinerii noştri. Dacă se formează obiceiuri corecte şi dacă se stabilesc principii drepte, atunci este de făcut o lucrare serioasă. Dacă obiceiurile rele sunt corectate, atunci se cere efort şi perseverenţă pentru a fi adus obiectivul la îndeplinire. (…) Este mult mai uşor să cedezi influenţelor rele decât să le rezişti. (Review and Herald, 13 septembrie 1881)

Dacă nu simt importanţa faptului de a face îmbunătăţiri care sunt esenţiale în caracterul lor, pentru a fi oameni mai buni în fiecare zi şi astfel a fi în stare să ducă la bun sfârşit răspunderile ce stau asupra lor, ei vor fi găsiţi de partea celor cu lipsă. (General Conference Bulletin, 20 martie 1891)

Creşteţi în har, în încredere în sine şi în autocontrol. Fiecare zi să vă găsească mai bine pregătiţi pentru a vă reuni cu familia regală din curţile cereşti. (Manuscript 99,1902)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit