Rămâneţi dar tari şi nu vă plecaţi iarăşi sub jugul robiei. – Galateni 5:1
Grupul de studiere a Bibliei pe care îl coordonez se întâlneşte în sala de conferinţe a unui spital din apropierea bisericii noastre. După terminarea studiului, eu sting luminile şi mă asigur că sistemul de securitate electronic a încuiat uşa. De obicei, această rutină simplă funcţionează bine.
Recent, după ce am încuiat, am traversat împreună cu restul grupului campusul, dar, când am ajuns la biserică, un membru al grupului a întrebat dacă nu am văzut-o pe soţia lui. O, nu! Nu mi-am dat seama că prietena mea mai în vârstă intrase la toaleta din spatele sălii de conferinţă chiar înainte de a pleca. Am pornit grăbită înapoi, sperând să mă întâlnesc cu ea pe drum, deoarece ştiam că putea folosi butonul de lângă uşă pentru a ieşi. Era chiar lângă uşă, pe un panou mic cu o lumină verde, însoţit de cuvintele: „Apasă aici pentru a ieşi.” Dar ştia oare unde să se uite? După o căutare rapidă, în cele din urmă am verificat coridorul lung care ducea spre sala de conferinţe de lângă camerele de consiliere, unde totul era închis şi întunecos. Acolo am găsit-o pe prietena mea, încă în căutarea unei căi de ieşire.
Trecuseră doar zece minute, dar, când am ajuns la ea, era deja obosită şi stresată. Sigur, s-a simţit prost când a aflat că, de fapt, nu fusese închisă acolo în tot acest timp. Dacă ar fi apăsat pe acel mic buton, ar fi fost liberă.
Ai încercat vreodată să convingi o pasăre intrată într-o clădire că, de fapt, nu este prizonieră, ci este liberă să plece? Încerci să o îndrepţi înspre uşă, dar ea se izbeşte de geamul închis. Cât de frustrant! Dacă ar putea înţelege că tu încerci să o eliberezi!
Mă întreb dacă Isus simte aceeaşi frustrare când are de-a face cu fiinţele omeneşti. El a plătit preţul pentru păcatele noastre şi ne-a eliberat. Dar diavolul încearcă să ne convingă că acest lucru nu poate fi adevărat şi de aceea noi continuăm să luptăm. Dar mai este şi cealaltă extremă: diavolul ne înfăşoară strâns în păcat, dar ne spune că suntem liberi – liberi să facem ce ne place, că nu avem nevoie de Dumnezeu sau că religia ne ţine legaţi. Lui Satana nu îi pasă în ce plasă cădem, atâta timp cât ne împiedică să simţim adevărata iertare şi libertate în Isus.
Dar, lăudat fie Dumnezeu, noi avem făgăduinţa din partea Lui: „Deci, dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi” (Ioan 8:36)!
Jennifer M. Baldwin