Încrede-te în Domnul!

Devoțional zilnice 2 decembrie 2018

Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele. – Psalmii 139:16

„Tu mi-ai văzut trupul fără formă în trupul mamei mele. Tu ştiai cât o să trăiesc chiar dinainte de a mă naşte.” Spre deosebire de noi, Dumnezeu nu Se trezeşte într-o dimineaţă, e şocat şi spune: „O, nu, Pat Everson are cancer. Ce mă fac?” În 1974 m-am angajat într-un loc unde aveam să lucrez în următorii 32 de ani. Fetiţa mea, născută în acea perioadă, a crescut mare. În ultimii ani la facultatea de medicină, l-a cunoscut, şi apoi s-a căsătorit, cu fiul unuia dintre cei mai buni chirurgi cardiovasculari din statul Nevada, ajungând să facă practică cu socrul ei.

În luna septembrie 2013 m-am îmbolnăvit de ceea ce am crezut că este o răceală zdravănă şi am sunat la medic să îmi fac programare. Nu mai erau locuri şi am fost de acord să mă vadă un medic specialist, nu primar. Acesta mi-a dat nişte antiiflamatoare şi antibiotice. După o săptămână, nu mă simţeam mai bine, aşa că mi-a dat doze mai puternice. Apoi a decis să mă trimită la o radiografie. Aceasta a arătat o excrescenţă pe plămânul stâng. „Opriţi-vă şi să ştiţi că eu sunt Dumnezeu” (Psalmii 46:10). În luna octombrie am fost trimisă la tomograf. Tumoarea a fost confirmată şi părea cancer. „Nădăjduieşte în Domnul” (Psalmii 27:14). În noiembrie am fost trimisă la RMN. „Da, tumoarea este cancer, dar nu ştim de care.” Din nou m-am încurajat singură: „Opriţi-vă şi să ştiţi că eu sunt Dumnezeu.” În luna decembrie am făcut un test de respiraţie, pentru a se determina dacă inima şi plămânii erau suficient de puternice pentru a suporta o nouă investigaţie. Toate rezultatele erau trimise la fetiţa mea, acum adultă şi profesând deja de 18 ani. M-am dus la ea. Mi-a confirmat că am cancer şi voia să merg direct la operaţie, deoarece efectuarea unei biopsii era prea riscantă. Încă nu era sigur ce fel de cancer aveam. Nu, nu am cerut o altă opinie. „Încrede-te în Dumnezeu!” continua să strige inima mea.

Aşadar, am fost operată în ziua hotărâtă de Dumnezeu – conform planului Său – de dinainte ca eu să exist. Şi am supravieţuit. Am aflat că tipul de cancer pe care îl aveam era tipic pentru nefumători, cu dezvoltare foarte lentă şi localizat în lobul superior al plămânului meu drept. A fost extirpat tot lobul şi n-a fost nevoie de chimioterapie sau de radiaţii. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru puterea de a depăşi greutăţile din toate domeniile vieţii mele. Ştiu că m-a dotat cu tot ceea ce trebuie pentru o minte, un corp şi un spirit sănătos – inclusiv cu un medic.

Pat Everson

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro