Încredere în Dumnezeu

Nu este greu să dezamăgești.

Așteptările se înghesuie în jurul nostru. Colegi ironici ne amintesc de ce nu am primit serviciul; ce-i lipsește CV-ului nostru; de ce nimeni nu are încredere în noi să ne paseze mingea. Rareori ajungem la nivelul tinerilor cățărători super-compleți pe scara succesului sau la al celor care petrec după-amiezile lungi perfecționând lovituri de  trei puncte.

Faptul că suntem simpli muritori primește priviri crunte de la cei al căror motto este olimpic: mai repede; mai sus; mai puternic. Doar câștigătorii trebuie să se înscrie.

Și adesea, în zilele mai rele, ne gândim greșit că și Dumnezeu este dezamăgit de noi. În imaginația noastră, El reprezintă pe toți cei care ne-au numit vreodată înceți, lipsiți de energie sau păcătoși.

În aceasta, întotdeauna L-am citit greșit, pentru că El ne-a arătat clar profunda Sa afecțiune: ”Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neținându-le în socoteală păcatele lor.” (2 Corinteni 5:19). „Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi. ”(Rom 5: 8).

Nu e niciodată prea mult să auzim aceste cuvinte. Harul nu dezamăgește niciodată; nu se retrage; nu ne lasă. Chiar și atunci când înțelegem greșit, suntem cei pe care Dumnezeu îi iubește întotdeauna.

Deci, rămâneți în har. -Bill Knott

Bill Knott – este redactor al revistei Adventist Review. Articolul a fost publicat în numărul din 16 aprilie 2021.

Traducere: Adina Păltineanu

Articolul Încredere în Dumnezeu apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro