Încredere în Dumnezeu

Devoțional zilnic 4 aprilie 2020

El este locul meu de scăpare şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred! Psalmii 91:2

„Dă-i drumul!” l-am auzit pe fiul meu strigând din apă, din spatele bărcii. Stăteam pe scaunul de comandă aşteptând confirmarea lui că este gata, iar acum glasul lui îmi transmitea că este pregătit să încerce această nouă aventură. Manevrând barca, am încercat să văd dacă reuşise să se menţină la suprafaţa apei.

Vara trecută, fiul meu, Seth, a cerut să înveţe să practice schiul nautic. Totuşi era oarecum neliniştit la gândul că se afla în spatele bărcii de unul singur. Soţul meu a decis să schieze împreună cu el, ca, în cazul în care Seth nu ar fi putut să se ridice, tatăl lui să fie acolo să-l prindă. Bineînţeles, Seth nu avea cum să reuşească de prima dată.

Stând pe locul de comandă şi uitându-mă în oglinda retrovizoare, am observat două lucruri. Primul dintre ele a fost faţa lui Seth. Nu se observa nicio urmă de stres. Nu era umbrit de nicio îngrijorare. El arăta aproape la fel de relaxat ca un copil care mănâncă cereale

Într-o duminică dimineaţa în timp ce se uită la televizor. Cu tatăl lui alături, ştia că nu are de ce să-şi facă griji. Avea încredere totală că tatăl lui îi va purta de grijă si îl va menţine deasupra apei, dacă era necesar, până reuşeam eu să întorc barca pentru a-l lua din apă.

Al doilea lucru pe care l-am observat a fost faţa soţului meu – se citea pe ea fericirea pură. Îl avea pe fiul lui, îşi avea şi restul familiei în barcă, iar el era în apă bucurându-se de fiecare moment în care îşi învăţa fiul să schieze pe apă. Soţul meu se afla acolo ca să aibă grijă, să protejeze şi să iubească.

Această scenă îmi aminteşte foarte mult de Tatăl nostru ceresc. Înainte ca fiul meu să-şi dea seama că va cădea, tatăl lui era chiar acolo pentru a-l prinde şi a-l ţine. Băiatul meu nu era deloc îngrijorat, avea încredere că tatăl lui era chiar lângă el Oh, să ai o încredere de o profunzime atât de mare! Să încercăm să avem încredere că Tatăl nostru ceresc va fi lângă noi pentru a ne prinde şi a ne proteja, în timp ce Se bucură cu noi în aventurile prin care trecem.

Dragă Doamne, Te rog, ajută-ne să ne reamintim că Tu eşti lângă noi să ne prinzi şi să ne ocroteşti, în timp ce Te vei bucura cu noi în momentele fericitei îţi mulţumim pentru dragostea Ta nemaipomenită!

Lisseth Davis

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro