Încredere în iubirea Tatălui

Devoțional zilnic 24 martie 2020

Cereţi [dragoste], şi vi se va da; căutaţi [dragostea], şi veţi găsi; bateţi [pentru dragoste], şi vi se va deschide. Căci oricine cere [dragoste] capătă; cine caută [dragoste] găseşte; şi celui ce bate [pentru dragoste], i se deschide.” Matei 7:7,8

Când aveam şase ani, am avut nevoie de o intervenţie chirurgicală pentru rezolvarea unei hernii inghinale. Tatăl meu era singurul chirurg din zona rurală în care locuiam şi, aşa cum se întâmpla acum mulţi ani, el a fost cel care m-a operat. În ziua operaţiei, înainte să mă trezesc, tata a venit şi m-a luat, m-a învelit intr-o pătură şi m-a luat cu el la spital. Întotdeauna m-am simţit în siguranţă în braţele tatălui meu.

M-a lăsat cu o asistentă şi a plecat să se spele pe mâini pentru operaţie. Asistenta a început să mă pregătească, dar, cum a scos un ac, am început să plâng. Îl vedeam pe tata la celălalt capăt al holului şi i-am zis asistentei: „Te rog, lasă-l pe tati să facă asta.” Ea a mers și l-a chemat pe tata. El s-a oprit imediat din ce făcea şi a venit şi mi-a fixat acul în braţ. Nu am plâns şi nici nu m-am zvârcolit. Ştiam că tata mă iubeşte şi va fi cu mine chiar dacă m-ar durea. Deşi nu putea să mă ferească de durere, el a stat lângă mine.

Acum, ca adult, am o apreciere enormă pentru ceea ce mi-au oferit părinţii, dragoste pentru Dumnezeu şi convingerea că Dumnezeu este dragoste. Nu încape nicio urmă de îndoială că dragostea pe care I-o port lui Dumnezeu şi dedicarea mea fermă de a rămâne într-o relaţie salvatoare şi plină de iubire cu El au fost profund influenţate de viaţa evlavioasă a părinţilor mei şi de dragostea lor necondiţionată. Aceasta m-a ajutat să trec prin încercările pe care viaţa le aduce în mod inevitabil: boală, moartea celor dragi, pierderea unor bunuri materiale sau a unei poziţii sociale, eşecuri şi căderi. Orice ameninţare ar fi, ştiu că mă aflu în braţele pline de dragoste ale Tatălui ceresc.

Dacă ne dorim ca şi copiii noştri să ştie că Dumnezeu este dragoste, atunci trebuie ca în primul rând noi să îl iubim pe Domnul. Nu le putem oferi copiilor decât ceea ce avem. Dacă copiii observă relaţia noastră cu Tatăl ceresc, dovedită prin viaţa noastră de rugăciune şi timpul petrecut în prezenţa Cuvântului lui Dumnezeu, le vom demonstra că şi ei pot avea încredere în iubirea necondiţionată a lui Dumnezeu.

Tată, Te rog, împlineşte făgăduinţa pe care ai făcut-o şi dă-mi dragoste, astfel încât să le arăt copiilor mei că pot avea încredere în Tine! Ajută-i să-şi consolideze dragostea pentru Tine, aşa cum vor vedea şi dragostea mea pentru Tine dezvoltându-se.

Marilyn Armayor

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro