Încrederea și dușmanii secreți

Devoțional zilnice

Încredeţi-vă în Domnul pe vecie, căci Domnul Dumnezeu este Stânca Veacurilor. – Isaia 26:4

Mai de mult am jucat un joc intitulat „Duşmanul secret”. Fiecare aduce un cadou adecvat pentru un bărbat sau o femeie. Toate cadourile sunt puse împreună. Cel care începe jocul alege un cadou şi dezvăluie cine îi este „duşmanul” secret. Apoi această persoană alege un cadou şi îl dă altcuiva. În acest joc, regula e ca, dacă nu îţi place cadoul, să îl poţi schimba cu altcineva care deja şi l-a deschis – fie că ii place, fie că nu. Această regulă generează multe situaţii interesante.

De exemplu, eu am primit o tavă frumoasă cu o imagine cu diferite tipuri de pâine. Dar am observat că tatăl meu a deschis un cadou în care era un covoraş ce avea pictat pe el un peşte. Era chiar drăguţ. Am fost tentată să îmi schimb tava pe acel covoraş. De fapt, i-am şi propus să facem schimbul. Dar el mi-a răspuns: „Dacă aş fi în locul tău, n-aş face schimbul.”

Pentru o secundă, m-am gândit să îi ignor sfatul, dar apoi mi-a venit un alt gând. Aproape niciodată n-am făcut ceea ce mi-a sugerat tata, cu excepţia domeniului profesional. Poate că ştie el ceva ce eu nu ştiu, m-am gândit. Fără tragere de inimă, i-am acceptat sugestia.

La finalul jocului, tata m-a sunat şi mi-a spus: „Pentru că ai hotărât să îmi accepţi sfatul, o să îţi dau ţie covoraşul.” Am rămas fără cuvinte. Însă enormitatea noii mele descoperiri m-a îngrozit: când vine vorba de decizii importante în viaţă, nu sunt în stare să cred că alţii au soluţii mai bune decât mine. Iau decizii în funcţie de propriile idei, dau cu capul şi apoi cad.

Ce greu este să mă opun voinţei mele hotărâte! Vreau să fac ce vreau eu, cum vreau eu şi când vreau eu. Dacă îmi e atât de greu să accept opiniile altora, pe care îi pot vedea când îmi vorbesc, imaginează-ţi ce greu îmi e să accept voinţa lui Dumnezeu, pe care nu îl văd. Mai am multe de învăţat despre credinţă şi încredere. Un verset biblic spune că „«în linişte şi odihnă va fi mântuirea voastră, în seninătate şi încredere va fi tăria voastră.» Dar n-aţi voit” (Isaia 30:15).

Ajută-mă, Doamne, să mă încred total în Tine!

lani Dias Laure-Leite

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit