Încrederea și făgăduință

Devoțional zilnic 3 octombrie 2019

De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şl anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său. – Romani 8:28

Într-o joi dimineaţă, mergând spre coafor, am auzit o poveste de inspiraţie la radio. Era vorba despre un creştin din Vietnam care, din cauza credinţei lui, a fost întemniţat pentru mai mulţi ani. În mod minunat, chiar atunci când s-a descurajat şi a decis să renunţe la credinţa lui, Dumnezeu i-a trimis o încurajare din Romani 8: „De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu… Nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile… nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu” (versetele 28-39).

Fiind foarte impresionată, i-am împărtăşit povestea coafezei mele şi i-am sugerat să citească Romani 8:28-39 când va ajunge acasă de la muncă, deoarece nu am putut să i-l spun în întregime. În ziua următoare, ea mi-a trimis mesaj şi m-a întrebat de referinţa versetului din Biblie, deoarece îl uitase. Încântată, m-am aşezat pe canapeaua din sufragerie, am luat Biblia de pe măsuţă şi am căutat versetul.

Sâmbătă dimineaţa, în timp ce mă pregăteam să merg la biserică, am observat că portofelul meu lipsea. Stresată de faptul că nu îl puteam găsi, am decis să mă duc la biserică fără el, dar cu atenţia sporită la condus. După ce m-am întors acasă, am căutat din nou portofelul, dar fără niciun folos.

Duminică a venit cu alte căutări fără rezultate, ceea ce m-a determinat să cred că mi-am uitat portofelul la o întâlnire la care participasem joi seara. Însă acea clădire era închisă în weekend. După multe telefoane, cineva a reuşit în cele din urmă să îmi deschidă, dar portofelul meu nu era acolo. M-am apucat să caut din nou în casă. M-am rugat: Doamne, Tu ştii unde este portofelul meu. M-am uitat peste tot şi nu îl pot găsi. Te rog să îmi arăţi unde este.

După ce m-am ridicat de pe genunchi, m-am dus să caut din nou în dormitor, în timp ce mergeam spre canapeaua din sufragerie, m-am gândit: Deja am căutat în spatele pernelor de pe canapea, dar nu m-am uitat sub saltele. Când am dat la o parte prima saltea, portofelul meu a apărut. Domnul m-a condus direct la locul unde era ascuns portofelul.

Cred că portofelul meu a alunecat sub o saltea când m-am aşezat pe canapea, atunci când am căutat versetul din Biblie pentru coafeză. Unul dintre versetele pe care le-am împărtăşit cu ea are acum un înţeles nou pentru mine: „De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu” (Romani 8:28).


Zlata Sabo

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro