Infectată – partea 2

Devoțional zilnic 18 octombrie 2019

Să ştiţi că păcatul vostru vă va ajunge. – Numeri 32:23

După ce am stat trează în timpul celor două zile de călătorie, am ajuns acasă la miezul nopţii, am dormit câteva ore, apoi am mers la urgenţe vineri dimineaţa. Acolo l-am întâlnit pe doctorul care mi-a spus cât de avansată era infecţia mea, în primul rând – şi cât de gravă avea să fie mai departe. Am învăţat că cele două simptome, limba umflată şi dificultatea de a înghiţi, împreună cu faptul că abia mai puteam deschide gura, erau simptome critice ale unei potenţiale şi periculoase infecţii letale.

Doctorul mi-a prescris un alt antibiotic şi am început să îl iau. Sâmbătă dimineaţa m-am trezit cu dureri peste tot! Am sunat doctorul, şi el mi-a spus să întrerup medicaţia. Aveam o reacţie alergică la ea. De fapt, mi-a provocat poliartrită – un tip de artrită reumatoidă.

Luni am mers la un dentist care mi-a spus că trebuie să consult un specialist, deoarece situaţia mea era complicată.

Deci care era cauza acestei dureri, umflături şi suferinţe? Trei dintre doctori au spus că toate acestea sunt cauza unei mici infecţii care a plecat de la o intervenţie dentară anterioară. De-a lungul anilor, poate chiar deceniilor, infecţia mică nu a fost descoperită, iar acum a erupt într-o infecţie serioasă care putea să cauzeze moartea!

Aceasta m-a condus să mă gândesc la păcat. Este ceva acolo care pare nesemnificativ în vieţile noastre, ceva căruia îi permitem să persiste de-a lungul deceniilor crezând că nu este mare lucru? Şi totuşi la ce va conduce acel mic păcat până la urmă? Va erupe în ceva major? Poate chiar în ceva mortal? Poate chiar în ceva care să ne facă să ne pierdem viaţa veşnică?

Avem un avertisment în Galateni 5:9: „Puţin aluat face să se dospească toată plămădeala.” Puţin păcat încă este prea mult păcat!

Dorinţa mea este ca Dumnezeu să mă cureţe nu doar de această infecţie trupească, ci şi de infecţia păcatului. Vreau, Doamne, să mă cercetezi „şi să îmi cunoşti inima! încearcă-mă şi cunoaşte-mi gândurile! Vezi dacă sunt pe o cale rea şi du-mă pe calea veşniciei!” (Psalmii 139:23,24). Dar tu? Vei alege să fii curăţată de infecţia păcatului? Mă rog să fie aşa!


Samantha Nelson

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro