Înfloresc pentru Isus

Devoțional zilnic

Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări, ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, ca să fiţi desăvârşiţi, întregi şi să nu duceţi lipsă de nimic. – Iacov 1:2-4

Majoritatea celor de vârsta mea ajung să fie terifiaţi de împlinirea unei noi vârste! Pe o felicitare scria aşa: „Am crezut că o să te ofileşti, dar văd că înfloreşti mereu!” Îmbătrânirea este asociată mai degrabă cu oboseala şi boala decât cu viaţa îmbelşugată pe care Dumnezeu vrea să o avem. Deşi îmbătrânesc, eu voi continua să-L laud pe Dumnezeu pentru puterea Sa vindecătoare pe care am cunoscut-o în nenumărate rânduri. Şi aleg în fiecare zi să înfloresc pentru El, indiferent câţi ani împlinesc şi în ce stare mă aflu!

Accidentul de maşină în care mama mea a decedat şi în care am suferit o fractură de gleznă a fost prima mea coliziune majoră cu suferinţa. Dar Dumnezeu a aranjat ca în seara aceea să fie de gardă cel mai bun medic ortoped din comitat, aşa că acum pot să merg pe picioarele mele, chiar dacă nu voi putea să urc Everestul.

Şaptesprezece ani mai târziu, în timpul unui test de efort de rutină, medicul a oprit brusc testul şi m-a programat pentru a doua zi pentru o intervenţie chirurgicală pe cord deschis. Ce şoc am trăit să aflu că aveam o malformaţie congenitală la o valvă aortică, când toată viaţa m-am considerat sănătoasă!

Vineri, în data de 13 iunie (anul acesta), lăcuiam nişte rafturi cocoţată pe o scară solidă cu trei trepte. După ce am terminat, am coborât o treaptă, ţinându-mă de mânerul scării. Crezând că era ultima treaptă, am păşit direct pe podea, abia apoi realizând că mai aveam o treaptă. În urma căzăturii pe pardoseala tare, m-am ales cu fractură de femur. Cât de tare m-a durut? Aş prefera să mai nasc încă trei copii decât să mai simt durerea aceea! După operaţia de inserare a tijelor şi după fizioterapie, cu timpul am cunoscut din nou vindecarea Domnului.

Am ştiut dintotdeauna că Biblia ne îndeamnă să ne bucurăm în încercări pentru că, în felul acesta, ne dezvoltăm caracterul. Dar obişnuiam să fac următoarea rugăciune egoistă: „Doamne, Te rog, nu îngădui să mi se întâmple nimic rău. Trebuie să existe un alt mod de a-mi dezvolta caracterul pe care doreşti să-l am, în afară de suferinţă.” Acum, după multa suferinţă prin care am trecut, mi-am schimbat rugăciunea: Doamne, ajută-mă ca, indiferent prin ce suferinţe voi trece, să nu mă ofilesc, dă-mi forţa şi curajul de a înflori mereu pentru Tine!

Kay Kuzma

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit