Locuinţa celor neprihăniţi (Dumnezeu) o binecuvântează (Proverbele 3:33)
Dacă îl avem pe Hristos mereu în inimile noastre, vom fi creştini atât acasă, cât şi în altă parte. Cel care este creştin va avea cuvinte amabile pentru rudele lui şi pentru cei din anturajul lui. El va fi amabil, curtenitor, iubitor, înţelegător şi se va educa pentru a locui în familia de sus. Dacă este un membru al familiei regale, el va reprezenta împărăţia către care merge. Le va vorbi blând copiilor lui, fiind conştient că şi ei sunt moştenitori ai lui Dumnezeu, membri ai curţii cereşti. Printre copiii lui Dumnezeu nu trebuie să existe un spirit aspru. (Review and Herald, 20 septembrie 1892)
Nu uita că aşa cum eşti în familia ta vei fi şi în biserică. Aşa cum îţi tratezi copiii, aşa îl vei trata şi pe Hristos. Dacă nutreşti un spirit necreştin, îl dezonorezi pe Dumnezeu. (…) Nu poziţia îl face pe om. Ci Hristos, care ia chip în el, îl face vrednic să primească cununa nepieritoare a vieţii. (Manuscript 21,1903)
Dumnezeu doreşte ca fiecare să înceapă să trăiască creştineşte acasă. Omul va fi în biserică şi în orice tranzacţie de afaceri exact cum este acasă la el. Dacă se va supune călăuzirii Duhului Sfânt în cămin, dacă îşi va înţelege răspunderea de a se ocupa de cei de acolo, atunci, când va fi în poziţii de răspundere, se va comporta la fel. Aducându-şi aminte de bunătatea lui Hristos faţă de el, le va arăta celorlalţi aceeaşi iubire şi amabilitate. (…)
Principiile cerului trebuie aplicate în fiecare familie, în disciplina fiecărei biserici, în fiecare aşezământ, în fiecare instituţie, în fiecare şcoală şi în toate lucrurile care trebuie administrate. (General Conference Bulletin, 3 aprilie 1901)
Bărbaţi şi femei, copii şi tineri sunt cântăriţi în balanţa cerului pentru evaluarea comportamentului lor în cămin. Cel care este creştin acasă este creştin pretutindeni. Religia adusă în familie exercită o influenţă ce nu poate fi măsurată. (Manuscript 34,1899)