Influența vieții creștine în cămin

Devoțional zilnice

Locuinţa celor neprihăniţi (Dumnezeu) o binecuvântează (Proverbele 3:33)

Dacă îl avem pe Hristos mereu în inimile noastre, vom fi creştini atât acasă, cât şi în altă parte. Cel care este creştin va avea cuvinte amabile pentru rudele lui şi pentru cei din anturajul lui. El va fi amabil, curtenitor, iubitor, înţelegător şi se va educa pentru a locui în familia de sus. Dacă este un membru al familiei regale, el va reprezenta împărăţia către care merge. Le va vorbi blând copiilor lui, fiind conştient că şi ei sunt moştenitori ai lui Dumnezeu, membri ai curţii cereşti. Printre copiii lui Dumnezeu nu trebuie să existe un spirit aspru. (Review and Herald, 20 septembrie 1892)

Nu uita că aşa cum eşti în familia ta vei fi şi în biserică. Aşa cum îţi tratezi copiii, aşa îl vei trata şi pe Hristos. Dacă nutreşti un spirit necreştin, îl dezonorezi pe Dumnezeu. (…) Nu poziţia îl face pe om. Ci Hristos, care ia chip în el, îl face vrednic să primească cununa nepieritoare a vieţii. (Manuscript 21,1903)

Dumnezeu doreşte ca fiecare să înceapă să trăiască creştineşte acasă. Omul va fi în biserică şi în orice tranzacţie de afaceri exact cum este acasă la el. Dacă se va supune călăuzirii Duhului Sfânt în cămin, dacă îşi va înţelege răspunderea de a se ocupa de cei de acolo, atunci, când va fi în poziţii de răspundere, se va comporta la fel. Aducându-şi aminte de bunătatea lui Hristos faţă de el, le va arăta celorlalţi aceeaşi iubire şi amabilitate. (…)

Principiile cerului trebuie aplicate în fiecare familie, în disciplina fiecărei biserici, în fiecare aşezământ, în fiecare instituţie, în fiecare şcoală şi în toate lucrurile care trebuie administrate. (General Conference Bulletin, 3 aprilie 1901)

Bărbaţi şi femei, copii şi tineri sunt cântăriţi în balanţa cerului pentru evaluarea comportamentului lor în cămin. Cel care este creştin acasă este creştin pretutindeni. Religia adusă în familie exercită o influenţă ce nu poate fi măsurată. (Manuscript 34,1899)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit