După ce au plecat îngerii de la ei, ca să se întoarcă în cer, păstorii au zis unii către alţii: „Haidem să mergem până la Betleem şi să vedem ce ni s-a spus şi ce ne-a făcut cunoscut Domnul.” S-au dus în grabă şi au găsit pe Maria, pe losifşi Pruncul culcat în iesle. – Luca 2:15,16
Imaginea ultimului program cu tema naşterii lui Isus va rămâne întipărită în mintea mea pentru multă vreme. Sau cel puţin aşa sper. Planul era să citesc povestirea în biserica din satul natal şi am hotărât să o includ şi pe nepoata mea de nouă ani, Kaleigh, şi pe nepotul meu de opt ani, Mason. Kaleigh urma să citească versetele biblice, iar Mason trebuia să pună fiecare personaj în decorul pregătit în faţă. Am vorbit despre fiecare figurină. I-am arătat care era Iosif.
„Nu prea arată ca Iosif”, a răspuns el. Am zâmbit, dar nu l-am mai întrebat de unde ştia el cum arată Iosif. Lua acest lucru în serios şi voiam să mă asigur că el a înţeles ce trebuia să facă, pentru a nu avea emoţii foarte mari. Nu mi-am dat seama că el luase foarte în serios indicaţiile mele. Sau mai bine zis, la literă. Povestea s-a terminat destul de repede. Kaleigh a citit pasajele despre cei trei magi, apoi în cele din urmă ne-am îndreptat atenţia spre scena naşterii Domnului, pregătită de Mason. El nu a pus totul chiar aşa cum m-aş fi aşteptat eu. În mintea mea, Iosif şi Maria trebuiau să fie în staul. Păstorii şi oile, dar şi magii, toţi trebuiau să fie lângă staul. Aşa ar fi fost un peisaj frumos. Dar scena naşterii Domnului pregătită de Mason poate nu a fost la fel de pitorească, dar a fost mult mai bună.
Maria şi Iosif erau în staul cu Isus. La fel şi păstorii. Şi toate animalele. Şi cei trei magi. Era aglomeraţie mare în jurul ieslei. Fiecare figurină era îngrămădită acolo pentru a se închina împăratului nou-născut. Eu i-am spus să îi pună în scena staulului. Chiar aşa a făcut! Nu sunt sigură cum a reuşit să îi îngrămădească pe toţi acolo. Dar cert este că erau cu toţii acolo.
Mai târziu, meditând la scena naşterii Domnului, mă întrebam: Cum ar fi dacă această imagine ne-ar reprezenta pe noi astăzi? Fiecare dintre noi, îngrămădindu-ne cât mai aproape de Isus, uimiţi de minunea din faţa noastră, dorind să ne închinăm Lui şi înţelegând ce înseamnă naşterea Sa — moartea şi învierea — pentru noi! Îmi doresc acest lucru. Mă rog pentru acest lucru, ca eu şi alţii să ne dorim să ne apropiem cât de mult putem de Isus. Şi, ca un rezultat al acestui lucru, să ne îngrămădim să ne închinăm împreună. Eu vreau să trăiesc practic scena lui Mason.
Poate că voi face ca fiecare scenă a naşterii Domnului să fie aşezată în acelaşi fel ca să îmi amintească de acest lucru.
Tamyra (Tami) Horst