„Încolo, frații mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună și orice laudă, aceea să vă însuflețească.” Filipeni 4: 8
În 1895 pe 22 martie, Auguste și Louis Lumière au făcut, la Paris, prima demonstrație a cinematografului, utilizând un film din celuloid. Pentru oamenii vremii invenția era ceva ciudat, un fel de demon care reținea ceea ce faci
Invenția fraților Lumière deși nu este una vitală a avut un mare impact asupra omenirii, iar astăzi există o adevărată industrie a filmului. Ideea de a reda imagini în mișcare a revoluționat lumea și implica un proces complex de preluare a imaginilor și de prelucrare.
Astăzi ai nevoie de o cameră de filmat care poate fi încorporată într-o sumedenie de dispozitive, un program de editare și gata cinematograful. Destul de accesibil și destul de ieftin. Aria de utilizare a filmelor a ajuns foarte vastă începând de la filmul artistic, la cel documentar până la înregistrarea unor evenimente sau secvențe din viața noastră.
Deși importantă și plină de bani această invenție a adus în zilele noastre ceva de nedorit. Frica. Da, ai înțeles perfect, frica. Frică să nu fii filmat pentru că: nu arăți bine, nu te reprezintă, nu ești în cele mai bune zile ale tale, că vor ajunge acele fișiere la ochii unor decidenți și multe alte motive.
Și acum o întrebare la care să te gândești azi. De ce unele cuvinte sau gesturi pot fi făcute sau spuse dacă nu sunt înregistrate? Dacă ceva nu este demn să rămână înregistrat este oare demn să fie spus sau făcut? Pornește azi cu aceste dileme. Spune numai lucrurile care merită spuse, fă numai ceea ce trebuie făcut, comportă-te ca și cum totul se înregistrează, pentru că este adevărat. Dumnezeu aude, vede și îți cunoaște chiar și gândurile. Comportă-te mereu ținând cont de acest fapt.
Ruben Atomei, Director Exploratori, Conferința Moldova