Institutul din Butantan

Devoțional zilnice 15 mai 2018

Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El. – 2 Corinteni 5:21

Şerpii dau naştere la reacţii diferite în inima celor care îi văd. Unii oameni iubesc şerpii, dar altora le este teamă de ei. La sfârşitul anilor 1980 am vizitat împreună cu soţia mea, în oraşul Sao Paolo, faimosul Institut Butantan, cel mai mare producător de produse imunologice şi biofarmaceutice din America Latină şi unul dintre cele mai mari din lume.

Fondat în 23 februarie 1901, este renumit la nivel mondial pentru colecţia sa de şerpi veninoşi, inclusiv şopârle, păianjeni, insecte şi scorpioni veninoşi, colectaţi de peste o sută de ani.

Extrăgând otrava reptilelor şi a insectelor, institutul creează vaccinuri împotriva multor boli, inclusiv împotriva tuberculozei, a rabiei, a tetanusului şi muşcăturilor de şerpi. Din nefericire, pe 15 mai 2010, un incendiu izbucnit în clădirea cu colecţii a distrus peste 70 000 de specii de şerpi şi mai mult de 450 000 de specii de artropode, inclusiv scorpioni, opilioni, miriapode şi păianjeni.

Procesul de extracţie a otrăvii şerpilor pentru a produce antidoturi împotriva muşcăturii de şarpe poate ilustra ce a făcut Hristos pe cruce. Purtând păcatele noastre fără a deveni un păcătos, El ne-a oferit antidotul cel mai eficient împotriva păcatului (2 Cor. 5:21). Acest principiu a fost ilustrat foarte bine de şerpii înfocaţi care îi ucideau pe israeliţi în pustie şi şarpele de aramă din vârful prăjinii, care aducea viaţă tuturor celor care priveau la el (Num. 21:4-9). Isus chiar a spus: „Şi după cum a înălţat Moise şarpele în pustie, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (Ioan 3:14-15).

Incendiul dezastruos din 2010, care a ars colecţia imensă de şerpi de la Institutul Butantan, ne reaminteşte de distrugerea finală a „şarpelui cel vechi, numit Diavolul şi Satana,” şi a îngerilor lui răi la sfârşitul mileniului (Apoc. 12:9; 20:7-10). Acţiunile triumfătoare ale lui Dumnezeu asupra răului, care a făcut prima făgăduinţă în Grădina Eden (Gen. 3:15), şi asigurarea de pe cruce (Ioan 12:31) vor fi atunci împlinite pe deplin şi final. Atunci otrava păcatului va fi eradicată total din univers, pentru a nu mai infecta niciodată pe altcineva.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro