Întâlnire cu Dumnezeu

Devoțional zilnic 9 ianuarie 2020

Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei: și omul și nevasta lui s-au ascuns de Fața Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină. – Geneza 3:8

Pentru mine și frații mei, dimineața de Sâmbătă era o provocare destul de serioasă. La ora opt FIX, tata intra în cameră și ne dădea semnalul de trezire în formatul trezirii din anul în care el era în armată, (https://www.youtube.com/watch?v=aEiDoQPjzdA)

Încercam să ne ascundem sub perne sau plapumă dar vocea trecea dincolo de urechile noastre.

Deși nu l-am înțeles pe tata atunci de ce venea el în fiecare dimineață de sabat să ne necăjească, să stârnească în noi o atitudine de „ascundere” azi după ani și ani când intru în camera lui Ianis, băiețelul meu, și-l trezesc pentru a merge la biserică, descopăr această bucurie de a fi împreună cu cel iubit, și cel care ști că te iubește pentru că este al tău și tu ești al lui.

Acest mod ciudat de chemare la întâlnirea cu Dumnezeu a fost răsturnat de influența păcatului în prima dimineața de după păcătuirea lui Adam și a Evei.

Dacă până atunci întâlnirea de dimineața însemna cel mai plăcut moment al zilei, cel mai așteptat, și cel mai deosebit simțământ, după ce păcatul a distrus această minunăție a evenimentului întâlnirii dintre Creator și creatură, Adam a fost nevoit să se ascundă de fața Aceluia care era bucuria lor indispensabilă.

Ca o primă concluzie, chemarea la întâlnirea cu Dumnezeu în fiecare dimineață însemna bucuria sinceră, dar după căderea în păcat, Adam și Eva au reacționat diferit la adresa acestei invitații veșnice.

Dumnezeu nu se întâlnea cu ei din când în când, ci în fiecare dimineață. De ce? Pentru iubirea ce le-o purta zi de zi.

Fiecare dimineața pentru Domnul nostru înseamnă o deosebită bucurie de a se întâlni cu tine și cu mine. El este nerăbdător să vorbească cu mine, să mă asculte, să știe planurile mele din ziua aceea și mai ales dacă în planurile mele l-am inclus și pe El.

Mă rog ție, Prieten drag să mă ajuți în fiecare dimineață să mă trezesc cu dorința arzătoare de a mă întâlni cu tine, înainte de toți și de toate.


Daniel Daniluc, Pastor – Conferinta Moldova

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro