Înțelepciune divină

Devoțional zilnice 26 iunie 2018

Căci înţelepciunea preţuieşte mai mult decât mărgăritarele şi niciun lucru de preţ nu se poate asemui cu ea. (Proverbele 8:11)

Dacă Adam şi Eva nu s-ar fi atins niciodată de pomul oprit, Domnul le-ar fi dat cunoştinţe, cunoştinţe ce nu comportau niciun blestem al păcatului, o cunoaştere care le-ar fi adus bucuria veşnică. Singura cunoaştere pe care ei au câştigat-o prin neascultare a fost cunoaşterea păcatului şi a consecinţelor Iul. (…)

Veac după veac, curiozitatea i-a condus pe oameni să caute pomul cunoştinţei şi, adesea, ei au impresia că pot culege fructul cel mai important când, la fel ca Solomon, în cercetările lui, găsesc totul ca fiind deşertăciune şi nimicnicie în comparaţie cu acea ştiinţă a adevăratei sfinţenii, care le va deschide porţile cetăţii lui Dumnezeu. Ambiţia omenească a căutat acel fel de cunoaştere care să-i aducă slavă, înălţare de sine şi supremaţie. Aşa a lucrat Satana cu Adam şi Eva, până când restricţiile lui Dumnezeu au fost date la o parte şi a început educaţia lor sub mâna tatălui minciunii pentru ca ei să poată avea cunoaşterea pe care Dumnezeu le-o refuzase. (CBAZŞ, vol. 1, p. 1083)

Adevărata înţelepciune este o comoară tot atât de dăinuitoare ca veşnicia. Mulţi dintre aşa-numiţii oameni înţelepţi ai lumii sunt înţelepţi numai în propria lor estimare. Mulţumiţi cu dobândirea de înţelepciune omenească, ei n-au intrat niciodată în grădina lui Dumnezeu pentru a face cunoştinţă cu comorile cunoştinţei cuprinse în Cuvântul Său cel sfânt. Presupunând că sunt înţelepţi, ei sunt ignoranţi în ce priveşte acea înţelepciune pe care trebuie să o aibă toţi cei ce vor să aibă viaţa veşnică. (…) Cel neînvăţat, dacă îi cunoaşte pe Dumnezeu şi pe Isus Hristos, are o înţelepciune mult mai durabilă decât aceea pe care o are omul cel mai învăţat care dispreţuieşte instrucţiunile lui Dumnezeu. (CBAZŞ, vol. 3, p. 1156)

Înţelepciunea divină trebuie să fie o candelă pentru picioarele tale. (…) Tot ce poate fi zdruncinat va fi zdruncinat, dar, dacă eşti înrădăcinat şi bine întemeiat în adevăr, vei rămâne cu acele lucruri care nu pot fi zdruncinate. (Youth’s Instructor, 2 februariel 893)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro