Înțepătura

Devoțional de seară 16 noiembrie 2019

Când strigă un nenorocit, Domnul aude şi-l scapă din toate necazurile lui. – Psalmii 34:6

Am călcat direct pe ele!

M-am aplecat mai aproape nevenindu-mi să cred; mi-am zis în sinea mea: După toţi aceşti ani în care am scăpat de astfel de lucruri, mi se întâmplă aici, la biserică?

Mi-am parcat pur şi simplu maşina, am deschis uşa şi am păşit afară, însă, în loc de o plimbare liniştită până la cămara bisericii, unde urma să ajut, m-am trezit în mijlocul unui roi de viespi!

La început nu le-am putut vedea, însă le-am simţit repede apropiindu-se de unul dintre ochii mei. La început, am încercat să le alung.

Vai, era prea târziu!

Am simţit o teribilă durere ascuţită – o înţepătură usturătoare – un ac care a intrat direct în pielea feţei mele. Am strigat cât m-au ţinut plămânii.

Dintr-odată am simţit un braţ lângă mine, braţul iubitor al soţului meu, în timp ce mă ţinea, şi cu celălalt braţ a început să le alunge.

Shawn, soţul meu, a sărit intenţionat în acest roi de viespi vicioase – în mijlocul cărora eram prinsă — pentru a mă scoate afară. Din nou şi din nou, Shawn a prins viespile supărate cu mâna goală, reuşind să le ţină departe de mine în timp ce m-a dus în siguranţă. Apoi, s-a îngrijit de durerea mea, în timp ce şi-o neglija pe a lui. El a suferit mult mai multe înţepături decât mine pentru a mă salva din experienţa durerii. Prin intervenţia sa, m-a salvat de viespi.

Dacă un om imperfect poate să mă iubească atât de mult încât să răspundă strigătului meu, cu cât mai mult este Dumnezeu doritor să răspundă la strigătele noastre! Strigi astăzi din cauza unei dureri pe care o simţi? Atunci strigă la Isus. El va răspunde la strigătele tale după ajutor. De fapt, El deja S-a pus în calea durerii, venind pe acest pământ şi murind în locul nostru pentru a ne salva de Satana şi de înţepătura morţii.

Dacă crezi că ai intrat în probleme, strigă tare la Domnul. El te va salva.


Tricia (Wynn) Payne

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro