Devoțional zilnic

Interludiu în hol

Opriți-vă și să știți că Eu sunt Dumnezeu. Psalmii 46:10

Este 6;30 dimineaţa. Alarma dă deşteptarea. Este 6:35. Mintea mi se trezeşte încetul cu încetul, apoi începe să prindă viteză, ca un motor rece. Cursa începe. Îmbracă-te, îmbracă copiii. „Ţi-ai pus hainele de sport? Unde este bonul pentru masa de prânz? Ţi-ai găsit mănuşile? Unde sunt cheile de la maşină? Haideţi să mergem; este aproape 8:00. Cine nu şi-a terminat micul dejun? Mănâncă-l acum. Haideţi să mergem! Ia-ţi haina! Dă jos pantalonii scurţi, e iarnă afară!”

Aceasta este o dimineaţă tipică pentru mine şi, în timp ce iau ghiozdane, pachete de prânz, geanta de serviciu şi haine, mă gândesc la propriul serviciu, la activităţi de după şcoală, ce să gătesc pentru cină. Trebuie să îmi vizitez mama la azil şi să încep să scriu povestea pentru Paşte. Soţul meu îmi dă de înţeles că este rândul meu să plănuiesc următoarea ieşire, dar sunt atât de obosită! Unul dintre copii a avut un coşmar azi noapte şi m-a ales pe mine ca izgonitoare de duhuri rele. De ce nu l-a ales pe tatăl lui? Sunt obosită.

Sunt din nou în întârziere, cu nervii la pământ din cauza lipsei de somn. Trebuie să plecăm înainte de ora 8, dar copiii nu cooperează. „Trebuie să plecăm!” strig eu. „Haideţi! Dimineaţa nu trebuie să faceţi altceva decât să mâncaţi şi să ieşiţi pe uşă. Grăbiţi-vă!” Stând acolo, în hol, cu braţele pline de ghiozdane, pachete de prânz şi chei, ţip la copii să se grăbească. Unul începe să plângă, iar altul începe să se învârtă, scăpat de sub control. Mă opresc. Mă uit la ei. Inima mi se rupe când văd ce se întâmplă. Acesta nu este modul în care ar trebui să înceapă ziua!

Las totul din mâini şi mă prăbuşesc pe genunchi. Îi chem la mine pentru o îmbrăţişare lungă. Mă liniştesc. „Şşt, totul e bine! Lui mami îi pare rău că a ţipat. Ziua de azi nu a început bine, haideţi să-I cerem lui Dumnezeu să mă ajute să am răbdare şi să vă ajute să aveţi o zi bună!”

Se ghemuiesc lângă mine când văd că mama pe care o ştiu şi o iubesc îşi revine. Toţi trei ne rugăm, iar Dumnezeu îşi face treaba din nou. Aduce linişte în haosul nostru. În cinci minute, holul nostru s-a schimbat. Copiii fericiţi urcă în maşină cu mine. O să întârzii la muncă, un copil va întârzia la şcoală, dar astăzi această mamă a redescoperit puterea lui Dumnezeu de a potoli furtunile din hol.

Doamne, ştiu că viaţa mea este încărcată uneori, dar Te rog, ajută-mă să îmi iau timp să mă port aşa cum vrei Tu!


Yvonne Rodney