Devoțional de seară

Intervenția lui Dumnezeu

Înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde; înainte ca să isprăvească vorba, îi voi asculta! – Isaia 65:24

Când fac gem, de obicei cumpăr o cantitate mai mare de pectină de la o companie online, nuts.com. Pentru una din comenzi am ales ca pachetul să fie expediat în trei-cinci zile lucrătoare şi nu în următoarea zi. Doream să ajungă într-o zi când puteam să fiu eu acasă pentru a primi pachetul, deoarece avusesem probleme că ni s-au furat pachetele.

A doua zi după ce am pus comanda, tocmai plecam de la biserică şi îmi scosesem telefonul mobil să îl mut de pe modul silenţios. Am primit un mesaj de la vecina mea care spunea că primise comanda mea de nuci. Curierul le livrase la adresa greşită.

După câteva remarci despre capacitatea curierului de a citi, i-am spus vecinei că probabil este mai bine că i le-a livrat ei din greşeală. I-am explicat că poate cineva rău intenţionat ar fi văzut „nuts.com” pe cutia care stătea la uşă şi poate ar fi furat-o, aşteptându-se să găsească înăuntru nuci. În schimb, ar fi găsit un pachet mare de praf alb pe care scria „pectină” şi ar fi aruncat-o la gunoi.

Atunci m-am gândit că poate curierul nu a greşit. Poate Dumnezeu îl direcţionase să lase pachetul la prietena şi vecina mea. Totuşi, numerele noastre de casă sunt foarte diferite şi suntem la câteva case distanţă. Cum ar fi putut confunda curierul casa ei cu a mea? Este posibil ca Dumnezeu să-l fi îndrumat către casa ei cu pachetul meu? Eu cred că Dumnezeu a intervenit în dreptul meu şi s-a asigurat că voi primi ceea ce comandasem.

Eu nu mă rugasem pentru asta, dar cred că oricum Dumnezeu a intervenit. Da, era un lucru minor, nesemnificativ şi probabil eu aş fi fost singura căreia îi păsa dacă primeam comanda de pectină sau nu. Deşi costul pectinei nu era foarte mare, nu aş fi fost prea fericită să îmi iau alta, deşi îmi permiteam să cumpăr alta dacă era nevoie. Totuşi, fără ca eu să cer, Dumnezeu a intervenit să mă ajute.

În acea zi am învăţat că ceea ce El spune în Matei 6 chiar este aşa, că, deşi El hrăneşte păsările care nici nu seamănă nici nu seceră, noi suntem cu mult mai preţioşi în ochii Lui decât acele păsări.

Aşa că de ce nu ar avea El grijă şi de noi?


Jean Arthur