Intervenția lui Dumnezeu

Devoțional de seară 21 iunie 2019

Înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde; înainte ca să isprăvească vorba, îi voi asculta! – Isaia 65:24

Când fac gem, de obicei cumpăr o cantitate mai mare de pectină de la o companie online, nuts.com. Pentru una din comenzi am ales ca pachetul să fie expediat în trei-cinci zile lucrătoare şi nu în următoarea zi. Doream să ajungă într-o zi când puteam să fiu eu acasă pentru a primi pachetul, deoarece avusesem probleme că ni s-au furat pachetele.

A doua zi după ce am pus comanda, tocmai plecam de la biserică şi îmi scosesem telefonul mobil să îl mut de pe modul silenţios. Am primit un mesaj de la vecina mea care spunea că primise comanda mea de nuci. Curierul le livrase la adresa greşită.

După câteva remarci despre capacitatea curierului de a citi, i-am spus vecinei că probabil este mai bine că i le-a livrat ei din greşeală. I-am explicat că poate cineva rău intenţionat ar fi văzut „nuts.com” pe cutia care stătea la uşă şi poate ar fi furat-o, aşteptându-se să găsească înăuntru nuci. În schimb, ar fi găsit un pachet mare de praf alb pe care scria „pectină” şi ar fi aruncat-o la gunoi.

Atunci m-am gândit că poate curierul nu a greşit. Poate Dumnezeu îl direcţionase să lase pachetul la prietena şi vecina mea. Totuşi, numerele noastre de casă sunt foarte diferite şi suntem la câteva case distanţă. Cum ar fi putut confunda curierul casa ei cu a mea? Este posibil ca Dumnezeu să-l fi îndrumat către casa ei cu pachetul meu? Eu cred că Dumnezeu a intervenit în dreptul meu şi s-a asigurat că voi primi ceea ce comandasem.

Eu nu mă rugasem pentru asta, dar cred că oricum Dumnezeu a intervenit. Da, era un lucru minor, nesemnificativ şi probabil eu aş fi fost singura căreia îi păsa dacă primeam comanda de pectină sau nu. Deşi costul pectinei nu era foarte mare, nu aş fi fost prea fericită să îmi iau alta, deşi îmi permiteam să cumpăr alta dacă era nevoie. Totuşi, fără ca eu să cer, Dumnezeu a intervenit să mă ajute.

În acea zi am învăţat că ceea ce El spune în Matei 6 chiar este aşa, că, deşi El hrăneşte păsările care nici nu seamănă nici nu seceră, noi suntem cu mult mai preţioşi în ochii Lui decât acele păsări.

Aşa că de ce nu ar avea El grijă şi de noi?


Jean Arthur

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro