Întotdeauna să privească la Mine

Devoțional zilnice 21 august 2018

Ochii Domnului sunt în orice loc, ei văd pe cei răi şi pe cei buni. – Proverbele 15:3

Unul din cele mai cunoscute jafuri ale unei piese de artă a avut loc la Muzeul Luvru din Paris, pe 21 august 1911. Un angajat al muzeului a furat „Mona Lisa”, de Leonardo da Vinci, şi a ţinut-o în apartamentul său timp de doi ani. Acesta a fost un dezastru major pentru pictura de la începutul secolului al XVI-lea, considerată „cea mai cunoscută, cea mai vizitată, despre care s-a scris cel mai mult, s-a cântat cel mai mult, cea mai parodiată lucrare de artă din lume” (John Lichfield). Ea a fost înapoiată muzeului Luvru în ianuarie 1914. Oamenii se bucură de zâmbetul Mona Lisei, dar şi de efectele artistice care îi permit să te urmărească cu privirea, indiferent de unghiul în care eşti.

Pictura adventistă poate cea mai cunoscută la scară largă este fresca „The Christ of the Narrow Way”, de Elfred Lee, afişată permanent la Centrul pentru vizitatori al Ellen G. White Estate din Silver Spring, Maryland. Pictura a fost dedicată în 22 octombrie 1991, fiind o reprezentare a primei viziuni a lui Ellen White, îmbogăţită de câteva momente istorice cruciale ale adventiştilor de ziua a şaptea şi de lideri influenţi. În centrul acestei fresce este Hristos, care stă cu braţele deschise. L-am întrebat odată pe Elfred Lee de secretul acestui efect. El mi-a spus că, dacă ochii sunt pictaţi bine, acesta este un efect natural.

Ochii Mona Lisei şi ai lui Hristos de pe Calea Îngustă, care te urmăresc peste tot, ne reamintesc că „ochii Domnului sunt în orice loc, ei văd pe cei răi şi pe cei buni” (Prov. 15:3). Există un contrast major între cei care susţin că „nu ne vede Domnul; a părăsit Domnul ţara aceasta!” (Ezech. 8:12) şi cei care spun: „Unde mă voi duce departe de Duhul Tău şi unde voi fugi departe de Faţa Ta? Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în Locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo. Dacă voi lua aripile zorilor şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării, şi acolo mâna Ta mă va călăuzi şi dreapta Ta mă va apuca” (Ps. 139:7-10).

Ce ai schimba în viaţa ta dacă ai fi conştient în permanenţă că Dumnezeu te priveşte? Nu uita, te poţi ascunde de ceilalţi, dar niciodată de tine şi de Dumnezeu. Să nu pierzi niciodată din vedere prezenţa lui Dumnezeu, care este cu tine!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro