Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund; n-a deschis gura. (Isaia 53:7)
Unii au ajuns să nu aibă deloc stăpânire de sine; nu şi-au ţinut în frâu temperamentul sau limba; iar printre ei sunt şi unii care pretind că sunt urmaşi ai lui Hristos, dar nu sunt. Isus nu le-a dat un astfel de exemplu. (…) Unii sunt nervoşi, şi dacă încep să-şi piardă controlul în cuvânt sau în spirit atunci când sunt provocaţi, sunt la fel de îmbătaţi de mânie ca beţivii de alcool. Nu mai raţionează şi sunt foarte greu de înduplecat sau de convins. Ei nu sunt sănătoşi la minte; în momentele acelea, Satana are un control deplin asupra lor. Fiecare din aceste manifestări ale mâniei slăbeşte sistemul nervos şi puterile morale şi face să le fie foarte dificil să îşi stăpânească mânia atunci când apare o nouă provocare.
În cazul unor astfel de oameni este un singur remediu – o stăpânire de sine hotărâtă în toate împrejurările. Efortul de a ajunge într-un loc favorabil, unde eul să nu fie iritat, poate să aibă succes pentru un timp, dar Satana ştie unde să găsească aceste biete suflete şi le va ataca în punctele lor slabe iar şi iar. Ei vor fi în permanenţă necăjiţi câtă vreme se gândesc atât de mult la eul lor. (…) Dar există speranţă pentru ei. Să lase ca această viaţă, atât de furtunoasă, cu conflicte şi îngrijorări, să fie pusă în legătură cu Hristos, şi atunci eul nu va mai pretinde supremaţie. (…) Ar trebui să se umilească, spunând deschis: „Am greşit. Vrei să mă ierţi? Căci Dumnezeu a spus că nu trebuie să lăsăm să apună soarele peste mânia noastră.” Aceasta este singura cale sigură spre biruinţă. Mulţi (…) îşi hrănesc mânia şi sunt plini de sentimente de răzbunare şi ură. (…) Opuneţi-vă acestor sentimente rele, şi veţi vedea o mare schimbare în relaţiile pe care le aveţi cu semenii voştri! (Youth’s Instructor, 10 noiembrie 1886)
Când eul încetează să mai lupte pentru supremaţie, iar inima este transformată de Duhul Sfânt, atunci sufletul este extrem de liniştit, iar chipul lui Dumnezeu se reflectă asupra inimii. (Manuscript 176, 1898)