Intrăm în odihna lui Hristos

DEVOTIONAL EXPLO

Rămâne dar o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu. (Evrei 4:9)

Dacă eşti dispus să înveţi blândeţea şi smerenia inimii în şcoala lui Hristos, El îţi va da, cu siguranţă, odihnă şi pace. Trebuie să duci o luptă teribilă ca să renunţi la propria voinţă şi la propriul drum. Dar, odată învăţată această lecţie, vei găsi odihnă şi pace. Mândria, egoismul şi ambiţia trebuie să fie biruite. Trebuie să fii cu totul cufundat în voinţa lui Hristos. Întreaga viaţă poate deveni un continuu sacrificiu din iubire, fiecare acţiune, o manifestare şi fiecare cuvânt, o exprimare a iubirii. După cum seva dă viaţă viţei-de-vie, circulând prin mlădiţe şi prin ciorchine, coborând până la cele mai de jos fibre şi ajungând până la cele mai de sus frunze, tot astfel harul şi dragostea lui Hristos ard şi sunt din abundenţă în suflet, trimiţând virtuţile lor în fiecare parte a fiinţei, dominând fiecare acţiune a corpului şi a minţii. (Letter 14,1887)

Noi vom găsi adevărata odihnă în a fi conlucrători cu Hristos în marea lucrare pentru care El Şi-a dat viaţa. Pe când eram păcătoşi, El Şi-a dat viaţa pentru noi. El doreşte să venim la El şi să învăţăm de la El. În acest fel vom găsi odihnă. El spune că ne va da odihnă. „învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima” (Matei 11:29). Făcând astfel, vom găsi în propria experienţă odihna pe care o dă Hristos, odihnă care vine din purtarea jugului Său şi a poverii Sale. (Gânduri despre cartea Apocalipsei, 4 aprilie 1901)

O formă de evlavie lipsită de putere este ceva obositor, o povară; dar când întreaga inimă este cuprinsă în angajată în slujirea lui Hristos, atunci sufletul are odihnă, căci Dumnezeu este Acela care face să triumfăm zilnic asupra puterii întunericului. Dumnezeu îl ajută pe cel care îi încredinţează Domnului sufletul său ca unui Creator credincios. (Youth’s Instructor, 22 iunie 1893)

A învăţa lecţiile predate de Domnul Hristos constituie comoara cea mai mare pe care o pot găsi elevii dornici de învăţătură. Ei primesc odihna atunci când, în cunoştinţă de cauză, fac totul pentru a-l fi plăcuţi lui Dumnezeu. (Letter 144,1901)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit