O altă parte a căzut între spini: spinii au crescut și au înecat-o. (Matei 13:7)
Prin spinii care înăbușă sămânța cea bună, marele Învățător vrea să ilustreze pericolele care îi pândesc pe cei care aud Cuvântul lui Dumnezeu; căci sunt pretutindeni dușmani care vor să facă fără efect adevărul cel prețios al lui Dumnezeu. Tot ceea ce ne distrage atenția de la Dumnezeu, tot ceea ce ne captivează atenția în așa fel încât Domnul Hristos să nu mai aibă loc în inimă, trebuie îndepărtat dacă dorim ca sămânța adevărului să prindă viață în suflet. Domnul Isus specifică lucrurile care sunt periculoase pentru suflet. El spune că grijile vieții, înșelăciunea bogățiilor și dorința după alte lucruri au înecat cuvântul, sămânța spirituală în creștere, astfel că sufletul nu își mai poate trage hrana necesară de la Hristos, așa cum se întâmplă cu mlădița și vița, iar viața spirituală piere din inimă. Iubirea față de lume, dragostea față de plăcerile ei și plăcerea după alte lucruri țin sufletul departe de Dumnezeu, căci cei ce iubesc lumea nu sunt dependenți de Dumnezeu pentru curajul, nădejdea și bucuria lor. Ei nu știu cum este să te bucuri în Hristos, căci aceasta este bucuria de a-i conduce pe alții la Fântâna vieții, este bucuria de a câștiga suflete de la păcat la neprihănire. (…)
Când cei care au o cunoaștere doar parțială a adevărului sunt chemați să studieze un anumit punct ce vine în contradicție cu părerile lor preconcepute, ei devin confuzi. Ideile lor preconcepute sunt precum spinii care înăbușă Cuvântul lui Dumnezeu, iar când adevărul este semănat și este necesar ca spinii să fie dezrădăcinați pentru ca acesta să prindă rădăcină, ei au simțământul că totul le fuge de sub picioare și simt că au dat de necaz.
Sunt mulți care au o înțelegere nepotrivită cu privire la caracterul lui Dumnezeu. Ei Îl consideră sever și arbitrar, iar când li se spune că Dumnezeu este dragoste, este foarte dificil ca aceste suflete să lase la o parte concepțiile lor false cu privire la Dumnezeu. Iar dacă ei nu fac loc Cuvântului adevărului să pătrundă în viața lor, dezrădăcinând spinii, mărăcinii vor crește din nou și vor înăbuși Cuvântul lui Dumnezeu; experiența lor religioasă va deveni pipernicită, căci răul din inimile lor va eclipsa planta firavă a adevărului și va îndepărta atmosfera spirituală. (…)
Legea lui Dumnezeu constituie temelia guvernării Sale și, de-a lungul veacurilor veșniciei, ea va fi standardul Împărăției Sale. Dacă nu ne supunem cerințelor ei în această viață, dacă nu vom învăța să-L iubim pe Dumnezeu cu toată inima și pe semenii noștri ca pe noi înșine, la venirea Domnului Isus nu se va produce nicio schimbare în caracter. – Review and Herald, 21 iunie 1892