Intrusul de sărbători

Devoțional de seară 16 decembrie 2019

Îngerul Domnului tabără în jurul celor ce se tem de El şi-i scapă din primejdie. – Psalmii 34:7

În Africa de Sud, pe 16 decembrie este sărbătoare. Multe cupluri aleg să îşi unească destinele cu această ocazie. Prietena mea din estul Londrei m-a sunat să îmi spună că fiul ei urma să se căsătorească pe acea dată. Am anticipat în gând tot entuziasmul care va fi pe data respectivă, în acea parte a lumii.

Era ora 11:30 dimineaţa şi eu stăteam la biroul meu când am auzit nişte sunete ciudate. Am mers la fereastră să verific ce se întâmplă, dar nu am văzut pe nimeni în preajmă. M-am întors în birou. După scurtă vreme, am auzit alt sunet: sticlă spartă. Deoarece nu pot vedea dincolo de zidul înalt care desparte casa mea de cea a vecinilor, am crezut că probabil sunt ocupaţi ei cu ceva.

La amiază, în mijlocul zilei, am intrat în bucătărie. Atunci am văzut un tânăr care se uita prin geamul de la bucătărie! Deoarece jaluzeaua de la bucătărie era pe jumătate deschisă, eu l-am putut vedea, dar el nu mă vedea. Am bătut tare în geam şi am strigat isteric: „Ce faci aici?” Imediat a fugit, fără să spună vreun cuvânt.

Curtea mea era îngrădită de jur împrejur pentru siguranţa mea, aşa că nu m-am aşteptat ca cineva să poată intra. Totuşi, tânărul acela a găsit o crăpătură foarte mică, unde se termina sârma ghimpată. Cumva a reuşit să se strecoare prin acea crăpătură şi, de pe acoperiş, a alunecat în curtea îngrădită, reuşind să intre de acolo.

Din cauza poziţionării casei mele, eu nu puteam vedea acea parte a gardului din casă. Aşa că a trebuit să mă uit pe la toate ferestrele de pe cealaltă parte a casei, care aveau vedere înspre parc. Invadatorul a spart geamul de la dormitor, care era înspre gard. Totuşi nu a reuşit să intre în casă din cauza gratiilor împotriva hoţilor. Când am intrat eu în bucătărie, el era pe punctul de a sparge geamul de la bucătărie.

Usa de la bucătărie era încuiată, altfel ar fi intrat în casă fără să îmi dau seama. Nu am crezut că vreodată cineva va reuşi să treacă de gardul meu care îngrădea curtea! M-am cutremurat gândindu-mă ce s-ar fi putut întâmpla.

Îi mulţumesc lui Dumnezeu şi îngerilor Săi că m-au păzit. „Te voi lăuda din toată inima mea, Doamne Dumnezeul meu, şi voi preamări Numele Tău în veci! Căci mare este bunătatea Ta faţă de mine şi Tu îmi izbăveşti sufletul din adânca Locuinţă a morţilor” (Psalmii 86:12,13).


Priscilla E. Adonis

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro