Învață din natură

Devoțional zilnice 22 iunie 2018

Modul de hrănire realizat de unele specii, poate fi luat drept un exemplu de bunătate și de compasiune față de aproapele nostru. Un prim mod de hrănire este simbioza, ce reprezintă o asociere dintre două organisme din specii diferite, în folosul ambelor. Spre exemplu simbioza este întâlnită la licheni. Dar ce este un lichen? Lichenul este o asociere permanentă între o algă verde sau albastru – verzui și o ciupercă.
Alga, datorită faptului că are pigmentul verde numit clorofilă, poate realiza fotosinteza. Iar ciuperca prin hifele sale, poate absorbii apa și sărurile minerale. Astfel cele două specii conlucrează cu scopul de a produce hrană. Un alt exemplu este cel al micorizelor, asocieri între ciuperci și rădăcini ale plantelor, având același scop – producerea de hrană folosită în final de ambele specii.

În lumea vie un astfel de mod de hrănire este întâlnit și prin așa numitele nodozități , niste umflături aflate pe rădăcinile plantelor de leguminoase (mazăre, fasole), în care se găsesc bacterii fixatoare de azot. Acestea fixează azotul atmosferic din aerul solului și îl transformă punându-l la dispoziția plantei.

Modelul observat în simbioze, micorize și nodozități ne amintește de textul biblic:

„Nimeni să nu caute doar spre ale sale, ci fiecare și spre ale altora.” Filipeni 2:4

În relațiile interumane se dau sau se primesc daruri, ajutoare în nevoi, etc. Ceea ce este superior simbiozei, este faptul că întrajutorarea umană poate și este bine să fie însotită de bucurie și dragoste. Totuși Domnul Isus a spus:

„Mai fericit este a da decât a lua.” Fapte 20:35.

Loredana Moraru, Instructor Exploratori, Conferința Banat

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro