Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. (Matei 11:29)
Numai cu ajutorul învăţătorului divin putem înţelege adevărurile Cuvântului lui Dumnezeu. În şcoala Sa, noi învăţăm cum să fim blânzi şi smeriţi. El ne arată cum să înţelegem taina evlaviei. (Manuscript 99,1902) Aceia care doresc o educaţie de cel mai înalt nivel să înveţe (…) că Dumnezeu este alături de toţi cei care îl caută cu o inimă smerită.
Cu cât cineva vede mai bine caracterul lui Dumnezeu, cu atât devine mai umil şi mai modest în ce priveşte imaginea de sine. Aceasta este, într-adevăr, dovada că el priveşte la Dumnezeu şi că este legat de Isus Hristos. Dacă nu suntem blânzi şi smeriţi, nu putem pretinde că avem o concepţie bazată pe adevăr cu privire la caracterul lui Dumnezeu. Oamenii pot gândi că au calităţi superioare. Talentele lor deosebite, educaţia, cunoştinţa, elocvenţa, activitatea şi zelul lor pot să ia ochii, să stârnească imaginaţia şi să trezească admiraţia acelora care nu pot să citească dincolo de ceea ce se vede; dar, dacă umilinţa şi modestia nu însoţesc celelalte daruri, vor ieşi la iveală înălţarea de sine şi îngâmfarea. Dacă fiecare calitate nu îi este consacrată lui Dumnezeu, dacă aceia cărora Dumnezeu le-a încredinţat aceste daruri nu caută acel har care poate face ca aceste calităţi să fie primite de El, atunci vor fi consideraţi de Domnul nişte „robi netrebnici”.
Jertfa plăcută lui Dumnezeu este un duh zdrobit. „Dumnezeule,Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mâhnită” (Psalmii 51:17). Cei a căror inimă este zdrobită şi supusă, care au văzut manifestarea glorioasă a caracterului lui Dumnezeu, nu vor da pe faţă niciun fel de îngâmfare. (…) Eul va fi pierdut din vedere, conştienţi fiind de slava minunată a lui Dumnezeu şi de totala lor nevrednicie. Toţi aceia care preţuiesc o viaţă sfântă şi fericită împreună cu Dumnezeu… vor face tot ce depinde de ei ca să poată vedea măcar o licărire a slavei Lui. Ei îl vor ruga pe Dumnezeu să le permită să-L vadă în orice loc şi în orice împrejurare. Ei vor nutri acel spirit blând şi smerit care se cutremură în faţa Cuvântului lui Dumnezeu. (Letter 87,1896)