Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: „Iată drumul, mergeţi pe el!” – Isaia 30:21
În 1995, Departamentul Misiunea Femeii s-a implicat în lucrarea bisericii din Ghana. Acest departament novice de la sediul bisericii noastre avea nevoie de lideri care să poată îndeplini noile responsabilităţi. Ca lider în zona mea, am contribuit şi eu la pregătirile pentru inaugurarea noului departament trimiţând invitaţii pentru acest eveniment important. Cam în această perioadă stăruiam în rugăciune pentru o problemă personală. Îmi doream ca fiul meu să poată studia pedagogia la un colegiu creştin, dar nu ştiam cum s-ar fi putut împlini această dorinţă a mea. Am continuat să mă rog pentru acest lucru inclusiv în momentele în care împărţeam invitaţii pentru evenimentul destinat doamnelor.
Una dintre invitaţii i-am înmânat-o preşedintelui unui proiect misionar din apropiere. Eu şi pastorul E. O. Sackey am avut multe discuţii despre modul în care avea să se desfăşoare ceremonia de inaugurare. După ce am plecat din biroul lui, m-am îndreptat spre locul de desfăşurare a ceremoniei, dar am fost oprită de un gând puternic: Întoarce-te şi vorbeşte cu preşedintele despre studiile copilului tău.
Oare Duhul Sfânt îmi vorbea? Am stat o clipă şi am meditat. Apoi m-am întors în biroul pastorului Sackey. Ajunsă acolo, i-am vorbit despre preocuparea mea şi despre provocările cu care mă confruntam în privinţa educaţiei fiului meu, dar şi despre dorinţa mea ca el să urmeze un colegiu creştin pentru a deveni profesor.
– Niciodată nu este prea târziu pentru a face o schimbare, mi-a spus pastorul Sackey.
Am stat o clipă şi m-am gândit: Are dreptate. Nu este niciodată prea târziu în viaţă pentru a face o schimbare. Trebuie doar să ascultăm glasul lui Dumnezeu, să acceptăm adevărul şi apoi să acţionăm. Dumnezeu va purta de grijă pentru restul. Isus te aşteaptă să te pocăieşti şi să ai o inimă dornică de a se întoarce la El.
Pastorul m-a îndrumat spre biroul de unde puteam primi mai multe informaţii legate de obiectul rugăciunii mele, care mă împovăra atât de mult. Câteva luni mai târziu, fiul meu a fost contactat de cineva de la colegiul creştin, pentru a merge la un interviu, şi a fost acceptat să înveţe acolo. Doi ani mai târziu, a fost botezat de pastorul Kwabena Twum.
Duhul Sfânt, care mi-a vorbit când împărţeam acele invitaţii, ne adresează fiecăreia o invitaţie. El ne cheamă să participăm la ospăţ împreună cu Isus Hristos şi cu toţi copiii Săi răscumpăraţi, pe care El îi va duce acasă. Acolo vom fi împreună cu Isus şi nu ne vom mai despărţi niciodată.
Charlotte Osei-Agyeman