Fii tare şi să ne arătăm plini de bărbăţie pentru poporul nostru şi pentru cetăţile Dumnezeului nostru; şi Domnul să facă ce va crede! 2 Samuel 10:12
Ioab a înţeles foarte bine că biruinţa este a Domnului, dar lupta este a poporului Său. Discutând cu fratele său Abişai despre situaţia tactică de pe frontul cu sirienii, Ioab face această remarcă, demnă de a fi ridicată la rang de principiu fundamental al reuşitei şi biruinţei. Bărbaţii lui Israel trebuiau să lupte vitejeşte, iar Dumnezeul lui Israel avea să facă ce voia.
O asemenea concepţie despre război arată că Ioab era bine orientat în ceea ce priveşte filosofia istoriei. El cunoştea rolul personalităţilor în făurirea istoriei şi în determinarea destinului unui popor. Ioab aprecia în mod corespunzător rolul maselor şi valoarea indivizilor, dar mai presus de toate, el ştia foarte bine care este partea lui Dumnezeu în reuşita unei lupte.
Lăsând în mâna lui Dumnezeu, în ultimă instanţă, soarta luptei, Ioab era convins că biruinţa îi va aparţine; totuşi el era dispus să primească din partea lui Dumnezeu şi o altă variantă. În acest episod al istoriei vieţii sale, Ioab se dovedeşte a fi un adevărat bărbat al lui Dumnezeu. Cât ar fi fost de frumos raportul vieţii sale, dacă întreaga lui activitate ar fi fost condusă după o asemenea normă morală!
În lupta vieţii, sub toate aspectele ei. Dumnezeu a stabilit roluri precise pentru fiecare. Oamenii trebuie să se comporte şi să se lupte ca şi când biruinţa ar depinde numai de efortul lor, dar, în acelaşi timp, ei trebuie să fie dispuşi să accepte voia lui Dumnezeu, ca şi când totul ar depinde numai de aceasta. Formula compozită, în care Dumnezeu şi omul îşi împlinesc fiecare partea, a fost şi este singura şansă de reuşită.
Succesul la un pas de tine:
Cum îţi înţelegi şi îţi împlineşti rolul în reuşita personală? Fii silitor în lucrul tău, acordă-I lui Dumnezeu întreaga ascultare şi recunoaşte-I toate meritele!