Ioab – roluri în reușită

Devoțional zilnic

Fii tare şi să ne arătăm plini de bărbăţie pentru poporul nostru şi pentru cetăţile Dumnezeului nostru; şi Domnul să facă ce va crede! 2 Samuel 10:12

Ioab a înţeles foarte bine că biruinţa este a Domnului, dar lupta este a poporului Său. Discutând cu fratele său Abişai despre situaţia tactică de pe frontul cu sirienii, Ioab face această remarcă, demnă de a fi ridicată la rang de principiu fundamental al reuşitei şi biruinţei. Bărbaţii lui Israel trebuiau să lupte vitejeşte, iar Dumnezeul lui Israel avea să facă ce voia.

O asemenea concepţie despre război arată că Ioab era bine orientat în ceea ce priveşte filosofia istoriei. El cunoştea rolul personalităţilor în făurirea istoriei şi în determinarea destinului unui popor. Ioab aprecia în mod corespunzător rolul maselor şi valoarea indivizilor, dar mai presus de toate, el ştia foarte bine care este partea lui Dumnezeu în reuşita unei lupte.

Lăsând în mâna lui Dumnezeu, în ultimă instanţă, soarta luptei, Ioab era convins că biruinţa îi va aparţine; totuşi el era dispus să primească din partea lui Dumnezeu şi o altă variantă. În acest episod al istoriei vieţii sale, Ioab se dovedeşte a fi un adevărat bărbat al lui Dumnezeu. Cât ar fi fost de frumos raportul vieţii sale, dacă întreaga lui activitate ar fi fost condusă după o asemenea normă morală!

În lupta vieţii, sub toate aspectele ei. Dumnezeu a stabilit roluri precise pentru fiecare. Oamenii trebuie să se comporte şi să se lupte ca şi când biruinţa ar depinde numai de efortul lor, dar, în acelaşi timp, ei trebuie să fie dispuşi să accepte voia lui Dumnezeu, ca şi când totul ar depinde numai de aceasta. Formula compozită, în care Dumnezeu şi omul îşi împlinesc fiecare partea, a fost şi este singura şansă de reuşită.

Succesul la un pas de tine:

Cum îţi înţelegi şi îţi împlineşti rolul în reuşita personală? Fii silitor în lucrul tău, acordă-I lui Dumnezeu întreaga ascultare şi recunoaşte-I toate meritele!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit