Am luat cărticica din mâna îngerului şi am mâncat-o: în gura mea a fost dulce ca mierea, dar, după ce am mâncat-o, mi s-a umplut pântecele de amărăciune. Apocalipsa 10:10
Cititul poate fi o activitate care aduce satisfacţie şi împlinire. Cărţile pot deveni o pasiune care să ocupe mult timp şi să cheltuiască multă energie şi mulţi bani. Învăţătura din cărţi îl poate face pe cineva mai bine pregătit pentru viaţă şi mai apt să răspundă la solicitările ei.
A mânca o carte este o figură de stil care se referă la interesul cu care cineva citeşte o carte şi este afectat de conţinutul ei. Satisfacţiile şi răspunsurile pe care le oferă lectura de calitate pot fi proiectate în domeniul trăirilor sufleteşti ca dulceaţă a mierii.
În experienţa lui Ioan cu devorarea cărţii apare şi o experienţă amară, care a venit după bucuria de la început. Acest lucru înseamnă că putem găsi în cercetarea cărţilor şi lucruri care ne aduc tristeţe, îngrijorare şi amărăciune. Atunci când durerea pricinuită de studierea cărţilor ne conduce la o înţelegere mai bună de sine şi la o cunoaştere mai înţeleaptă a vieţii, înseamnă că timpul folosit astfel nu a fost risipit. Dacă pe această cale putem să-i înţelegem mai bine pe cei de lângă noi, atunci este cazul să continuăm cititul, chiar dacă lucrul acesta ne face să mai vărsăm şi lacrimi din când în când. Vor fi lacrimi de purificare a ochilor şi de îmbunare a inimii. Iar dacă Scriptura este cumva cartea din care ni se trage durerea, acesta este semnul cel mai bun că şi mângâierea ne va veni tot de acolo şi merită să mergem mai departe în cercetarea ei. Biblia face ca puterea spirituală să sporească şi bucuria viitoare să devină o certitudine.
Succesul la un pas de tine:
Merită să-ţi iei timp pentru Carte şi să întâmpini curajos provocările ei. Până la urmă, vei constata că a meritat efortul!