Ioan – conexiune totală

Devoțional zilnic 10 decembrie 2019

Deci ce am văzut şi am auzit, aceea vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi părtăşie cu noi. Şi părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său Isus Hristos. 1 Ioan 1:3

Sensul mărturisirii creştine este dezvoltarea relaţiei mântuitoare.

Vorbind în numele ucenicilor lui Hristos, Ioan doreşte ca ascultătorii săi să fie cuprinşi în cercul privilegiat al celor ce-L cunosc pe Dumnezeu.

Cuvântul „părtăşie” folosit aici este destul de puţin cunoscut şi acceptat în afara relaţiei frăţiei creştine. Nu este de mirare că dicţionarele dau dovadă de sărăcie evidentă atunci când încearcă să ne explice semnificaţia acestui termen. Cuvântul „părtăşie” din dicţionare se referă mai degrabă la participarea la o fărădelege, decât la unitatea de cunoaştere şi iubire creştină profundă. În afara cercului creştin, cuvântul „părtăşie” este mai degrabă nedorit şi încărcat de sensuri negative, decât expresia celei mai bune conexiuni salvatoare.

Ioan este nerăbdător să le împărtăşească actualilor şi viitorilor săi fraţi de credinţă, frumuseţea şi bucuria legăturii sufleteşti determinate de cunoaşterea Evangheliei. Dar acesta este doar un prim şi minuscul pas în comparaţie cu perspectiva pe care această cunoaştere o facilitează. În ultimă instanţă, cunoaşterea Evangheliei îi conduce pe credincioşi să cunoască nemijlocit unitatea care guvernează relaţiile din sânul Dumnezeirii.

Ioan îşi aducea aminte foarte bine cuvintele din rugăciunea de Mare Preot, înălţată de Mântuitorul în camera de sus, unde El Ii cerea Tatălui să-i facă pe urmaşii Săi să cunoască unitatea divină. Experienţa creştină constituie o conexiune totală între credincioşi şi între ei şi Dumnezeu.

Succesul la un pas de tine:

Să nu te sperie „părtăşia”. Ceea ce pentru lume este un cuvânt de slabă speranţă, pentru creştini devine legătură de cel mai înalt rang. Accept-o!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro