Ioan – dragoste și vigoare

Devoțional zilnic

Şi dragostea stă în vieţuirea după poruncile Lui. Aceasta este porunca în care trebuie să umblaţi, după cum aţi auzit de la început. 1 Ioan 1:6

A trăi înseamnă a iubi şi a respecta limitele vieţii. În momentul în care dragostea încetează, viaţa se goleşte de conţinut. Dar când nu sunt respectate limitele, viaţa încetează cu totul. Ea nu se poate ţine în fiinţă decât între limitele naturale. Este suficient ca un parametru să scadă sub limita admisă şi viaţa este în pericol.

În iubirea şi înţelepciunea Sa, Dumnezeu a supus fiinţa umană, ca şi întreaga natură de altfel, unor legi pe care le-a înscris în însăşi firea lucrurilor. Trupul nostru funcţionează normal atunci când toate sistemele şi aparatele de care dispune se încadrează între valorile stabilite de Creator.

Cele mai multe sisteme funcţionează automat, fără să fie necesară intervenţia noastră. Fie că suntem în stare de veghe, fie că dormim, inima bate fără ştirea noastră şi respirăm fără să ne impunem acest lucru. O mulţime de alte funcţii se realizează automat. Dumnezeu a lăsat totuşi ca o parte din nevoile fiinţei să ni le satisfacem conştient şi responsabil.

Deşi hrănirea este guvernată de foame şi sete, este lăsat la latitudinea noastră să alegem cu ce, cum şi când să ne hrănim. Putem alege cele mai bune şi sănătoase alimente sau putem folosi hrană şi băutură cu mare risc de intoxicare şi îmbolnăvire. Dumnezeu ne face responsabili faţă de El, pentru modul în care ne îngrijim de propria viaţă şi sănătate.

La fel stau lucrurile şi cu îngrijirea sufletului. Sănătatea spirituală este de asemenea guvernată de limite şi prescripţii la care bine este să luăm aminte. A trăi înseamnă a iubi şi a fi responsabili.

Succesul la un pas de tine:

Alege pentru trup şi pentru suflet tot ce este mai bun şi bucură-te de ceea ce este bine şi frumos cu adevărat!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit